Filmul de debut al regizorului, "Nunta mută", are premiera azi, la TNB, şi va fi de vineri în cinematografe.
Unul dintre cele mai anticipate debuturi în regie de film va primi, de săptămâna aceasta, verdictul publicului. „Nunta mută“ a lui Horaţiu Mălăele are premiera de gală în această seară, de la 19.30, la Teatrul Naţional din Bucureşti, urmând ca vineri, 21 noiembrie, să intre pe ecranele româneşti. „Masa“ şi felicitările se vor ţine astăzi, în prezenţa unor „nuntaşi“ de seamă: Tamara Buciuceanu-Botez, Luminiţa Gheorghiu, Anca Sigartău, Victor Rebengiuc, Dan Condurache, Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea, George Mihăiţă, George Constantin, Alexandru Potocean, Ovidiu Niculescu, Meda Victor - toate marile nume de pe afiş.
Tragicomedia consumată în anul şi ziua morţii lui Stalin a stârnit deja interesul distribuitorilor străini: drepturile de difuzare ale filmului pentru Franţa şi Germania au fost cumpărate de Bac Films, premiera pariziană fiind deja stabilită pe 7 ianuarie. Mai mult, potrivit lui Mălăele, regizorul Costa Gavras a promis că se va implica în promovarea „Nunţii“, din poziţia de preşedinte al Centrului Naţional al Cinematografiei din Franţa. „Împrumuturi“ de la Kusturica
Interesul occidentalilor pentru pelicula lui Mălăele nu e chiar o surpriză: filmul împrumută câte ceva din Kusturica, are o poveste cu trimitere la comunism şi dictatură, ceva umor balcanic şi ar putea fi un spectacol pitoresc, însă doar pentru cei care nu ştiu că ţăranii români din 1953 nu arătau, nu se îmbrăcau şi nu se purtau ca orăşenii din interbelic.
„Povestea a avut loc în Moldova, dar asemenea poveşti s-au întâmplat în tot spaţiul comunist din estul Europei. Eu am auzit-o în adolescenţa mea teatrală de la Octavian Cotescu, profesorul meu. Am încercat timp de 30 de ani să o impun câtorva persoane din cinematografie, dar, din varii motive, nu am putut să dăm drumul acestui proiect. M-am izbit de Adrian Lustig şi am scris acest scenariu împreună“, a povestit Mălăele, la conferinţa de presă de lansare a filmului. Nunta a doi tineri (Meda Victor şi Alexandru Potocean) e întreruptă brusc de un soldat sovietic, care anunţă doliu general la moartea lui Stalin: nicio petrecere, cât de mică, nu se va mai ţine timp de şapte zile. Disperaţi că li se iroseşte bunătate de mâncare, socrii hotărăsc să nuntească pe muţeşte. Însă nuntaşii nu rabdă prea mult şi rup tăcerea. Inadecvare la poveste Deşi acţiunea şi locul sunt bătute în cuie, personajele par transportate în satul acela dintr-un alt scenariu: ţărăncile au pălării cu flori, poşete şi taioare precum cucoanele din interbelic, oamenii merg seara la cinema în aer liber, în vatra satului; cârciuma nu pare o bodegă comunistă îmbâcsită, ci un fel de tavernă din anii ’30, dintr-un colţ de Bucureşti, unde târfa satului (cu un look demn de „Moulin Rouge“) stă languros la taclale cu bărbaţii, cu romanţe de la radio pe fundal.
De inadecvare nu scapă mai nimic, prin urmare nici personajele. Cum a nimerit „visătorul“ Coriolan (Şerban Pavlu), inventatorul aiurit care poartă mereu nişte aripi albe în spate, pe-acolo, nu se ştie, cert e că, dacă s-ar fi plimbat vreunul ca el printr-un sat românesc vreodată, am fi ştiut şi noi astăzi.
Celor care nu reuşesc să ignore aceste „detalii“ le rămân câteva hohote de râs, pentru că Mălăele, în acest prim exerciţiu de regie în cinema, nu şi-a pierdut totuşi umorul.