Bani şi fotbal. Din păcate, asta e ordinea. Spun asta pentru că fotbalul profesionist este dependent de bani. Şi de politica. Dar marea şansă a fotbalului este că, de multe ori, şi politica e aproape dependentă de el. Aşa e în Ilfov, pe care apropierea de suprapopulatul Bucureşti l-a făcut cel mai valoros judeţ din ţară.

Ilfovul a crescut în câţiva ani ca alte judeţe în 20-30. E ca în basme, unde mereu mezinul se dovedeşte a fi cel mai bun. Ilfovul, cu cei aproximativ 1500 de kilometri patraţi ai săi, este cel mai mic judeţ al României. Secretul e că aceşti metri pătraţi de care pomeneam sunt ai naibii de scumpi, mai ales că o mare parte din terenul agricol este acum intravilan. Sectorul Agricol Ilfov a devenit, la numai 19 ani de la Revoluţie, Judeţul Construibil Ilfov.

Bogaţii care şi-au construit aici vile au adus Ilfovului mulţi bani. Şi, logic, o imensă concurenţă politică. O campanie aici are toate ingredientele de succes pentru a cuceri umilul electorat românesc: mici si bere gratis şi Guţă cântând în fata Casei de Cultură. La care se adaugă plase pline cu alimente şi chiar plicuri cu bani.

Şi aici apare şi fotbalul. Ilfovul şi Clujul sunt singurele judeţe ale ţării cu opt echipe în primele trei eşaloane. Dar, spre deosebire de transilvăneni, cei din Ilfov au şi nişte terenuri uluitoare pentru obscurele divizii în care joacă. Şi alte câteva echipe de Liga 4 care forţează promovarea.

"Bijuteria" din Clinceni

Am acceptat invitaţia preşedintelui Asociaţiei de Fotbal Ilfov, Niculae Sânge, şi am vizitat câteva cluburi sportive din judeţ. Obişnuit cu imaginea dezolantă a terenurilor de fotbal pe care pasc vitele, unde jucătorii trebuie să ţină neapărat cont de înclinaţia dâmburilor, am fost uluit să văd condiţii de joc incredibile pentru ligile trei şi patru.

Prima oprire - oraşul Bragadiru, la 10 kilometri de Bucureşti. Pe un teren din parcul acestui oraş a jucat Fulgerul Bragadiru, echipa care face parte din temelia celor de la FC Timisoara, fosta Poli. Aici, fotbalul a fost abandonat şi, astazi, echipa este una mediocră chiar şi în Liga 4. Viitorul sună însă bine pentru sportul bragadirean pentru că, din 2009, 5% din fondurile primăriei vor fi destinate acestui sector. "Vom avea un stadion de 5.000 de locuri", îmi spune delegatul clubului, Grecu Constantin, aratând spre un teren cu gard ruginit si tribune darâmate.

Minunea începe însa odata cu vizita la AFC Clinceni, unde, înainte de a vorbi cu vicepresedintele clubului, Ion Zeilenovici, am facut câteva fotografii ale unui stadion micuţ, dar de foarte buna calitate. Neted, cu gazon tuns atent, terenul va fi dat în folosinţă anul viitor. 1.500-2.000 de scaune galbene înconjoara aceasta "bijuterie" a comunei. Mai bine spus, una dintre bijuteriile comunei. Pentru că un finanţator bogat şi o primărie preocupată de sport construiesc, după spusele lui Zeilenovici, un centru cu sala de fitness, recuperare, saună şi 15 dormitoare. Plus o sală de sport cu 500 de locuri, unde ar putea juca, în următorii ani, o echipa de fotbal de sală. Echipa joacă în Liga a III-a cu jucători cu experienţe îndelungate în liga secundă.

Sportul, prioritate ... comunală

O altă minune, poate şi mai mare, este cea de la Domneşti. Am ajuns aici exact la timp pentru a vedea la antrenament oameni ca George Şoltuz şi Marian Alexandru (foşti jucători la Poli Timişoara), fostul rapidist Ionuţ Voicu şi ex-steliştii Florentin Dumitru şi Boris Ceka. Primarul, un social-democrat în funcţie încă din 1992, spune că echipa îşi propune ca, în cinci ani, să joace în Liga 1. Cam îndrăzneţ, dar Domneştiul pare a avea teren şi echipă de cel puţin Liga 2. Şi un finanţator care deţine, printre altele, o mare firmă de taxiuri din Bucureşti. Se construiesc tribune, vestiarele sunt deja gata şi arată perfect, terenul de joc este bun şi udat zilnic.

Premierul Tăriceanu a spus că sportul nu este o prioritate naţională. Dar comunală tot e. Unde? La Corbeanca, o comună cu 4.000 de locuitori, care a avut norocul să îşi intersecteze uliţele - ce-i drept, asfaltate - cu o fostă glorie a handbalului feminin românesc, Maria Covaci. Totodată, Covaci este cea care a descoperit şi crescut un mare talent al handbalului românesc actual: Cristina Neagu.

"Sportul a fost primul sector în care s-a investit. Primăria s-a gândit să facă ceva pentru oamenii din comună şi sportul de masă a fost varianta aleasă", spune Covaci, o femeie de vreo 50 de ani, plină de viaţă şi foarte vorbăreaţă. Şi-a făcut curaj cu câteva guri de bere şi se pare că a funcţionat: discuţia noastră a durat mai mult de o oră. În acest timp, afară, pe terenul din Corbeanca, echipa locală câştiga meciul de Cupă împotriva vecinilor de la Baloteşti.

"S-au construit o bază sportivă cu pistă de atletism, o sală de sport unde joacă prima echipă de handbal care joacă în liga naţională (n.r. la nivel de junioare) şi se pregăteşte un centru fotbalistic de patru hectare. La fotbal, primăria şi finanţatorul contribuie 50%-50%", spune fosta handbalistă, actuala antrenoare a echipei de junioare amintite mai sus şi director executiv al clubului de fotbal.

Citiţi şi: Ilfov - terenurile şi fotbalul, mână-n mână