Dorina Turc este o română din Canada, care a emigrat împreună cu soţul şi cei doi copii în urmă cu 14 ani. Aceasta relatează despre experienţa procesului de emigrare, motivele care au determinat-o să facă acest pas, dificultăţile pe care le-a întâlnit ajunsă în Canada şi modul în care a ajuns să se realizeze. Familiară cu greutăţile pe care orice persoană le întâlneşte în momentul în care ajunge într-o ţară străină, românca se oferă să îi ajute pe toţi cei care vor să emigreze cu sfaturi, informaţii utile sau găsirea unei locuinţe.
Când ai plecat din România şi cum a decurs procesul de emigrare? Am părăsit ţara în 1994, întrucât oportunităţile din Canada, în special pentru copii mei, Laura şi Călin, erau mult mai mari. Eu am terminat Facultatea de Ştiinte Economice, la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, iar după revoluţie am avut trei magazine, un mic bar şi o presă de ulei lângă Gherla. Iniţial ne-am gândit la trei destinaţii pentru a emigra, Canada, Australia sau Africa de Sud. În cele din urmă am ales Canada.
Am avut nevoie de mai multe acte, traduceri ale diplomelor, aplicaţie, cazier, vizite medicale şi aproximativ 15.000 dolari americani pentru patru persoane, o valoare mare la acea vreme. De asemenea, am avut un interviu cu un ambasador canadian, în limba engleza şi franceză. Pentru a fi aprobat ai nevoie de 75 puncte. Aceste puncte obţin din informaţiile legate de ocupaţie, sursele financiare, cunoaşterea limbii engleze/franceze la un nivel mediu cel puţin şi altele. Din momentul în care am depus actele de emigrare, a durat cam un an până ne-am urcat în avionul spre Toronto. Cum au decurs primele săptămâni în Canada? La sosirea în aeroport ne-am trezit singuri, eu şi soţul meu, cu patru valize şi doi copii mici, de patru şi cinci ani. Nu ştiam în ce direcţie să mergem. A sosit o fostă colegă de facultate care ne-a condus la un motel ieftin din Toronto. Acolo am stat două-trei zile, până am găsit o locuinţă de închiriat într-un bloc în care locuiau persoane de toate naţiile posibile. Chiria era de 1.200 dolari/lună.
Am fost foarte încântată în primele săptămâni. Am crezut că visez. Pâna când mi-am dat seama de realitate. Nu ştiam bine engleza, nu aveam experienţa canadiană şi am ajuns aici într-o perioadă de recesiune. A urmat o vreme cruntă de adaptare şi refuzuri de angajare. La un moment dat s-au terminat şi economiile cu care venisem. Drept urmare a trebuit să aplicăm la un ajutor social. M-am simţit înjosită şi umilită. Dar mi-am propus să lupt şi să înving. Altă soluţie nu aveam. Ai simţit că eşti privită altfel din cauză că eşti imigrantă? Canada este o ţară de imigranţi. Nu am simţit prea mult faptul că provin dintr-o altă ţară, deşi, uneori, am simţit acest lucru printre colegii invidioşi. În ce domenii ai lucrat în Canada? Am urmat cursuri de contabilitate, engleză şi computere, la diferite Facultăţi şi Colegii. Între timp, am lucrat prin diverse locuri. După un an m-am hotărât că este momentul să am un job mai bun şi mi-am trimis peste 100 de Curriculum Vite la diverse companii. Am fost invitată la aproximativ patru interviuri şi m-am angajat la o companie mare, cu un salariu acceptabil. La acea companie am lucrat timp de nouă ani, după care compania a pierdut volum de activitate şi m-am trezit pe tuşă, cu un ajutor social mic.
Am încercat să-mi găsesc diferite locuri de muncă sau să-mi deschid un business, dar orice am încercat a eşuat. Atunci am urmat un Colegiu de Agent Imobiliar. Acum lucrez în acest domeniu. În Toronto, o casa medie costa aproximativ 400.000 dolari, depinde de locaţie, iar agentul imobiliar primeşte un comision în jur de 5%. Sunt destul de mulţumită de realizări, dar efortul a fost şi este extrem.
Ai regretat decizia de a emigra? Am regretat de multe ori faptul că am luat decizia de a emigra, aş vrea să mă întorc acasă, dar copii mei sunt canadieni, obişnuiţi cu viaţa şi obiceiurile acestei ţări. În ţara de adopţie cel mai puternic este dorul de ţara natală. De România mă leagă faptul că acolo m-am născut, acolo am prietenii adevăraţi, familia, mama şi sora mea. Mi-e dor de limba românească şi de multe, multe altele. Mă gândesc de multe ori să mă întorc, poate peste câţiva ani, dar fără a renunţă la cetăţenia canadiană.
Ce relaţii ai cu ceilalţi români din Toronto? Românii sunt cam greu de apropiat. Avem însă Biserici româneşti unde ne adunăm, vorbim, ne rugăm, se organizează uneori concerte sau întruniri cu mici, bere, ciorba. Sunt şi câteva magazine româneşti unde găsim produse ca acasa, precum varza acră, micii, zacuscă şi alte specialităţi româneşti.
Care este sfatul tău acordat românilor care vor să emigreze în Canada? Recomandarea mea adresată românilor ce vor să emigreze este următoarea: Canada este o ţară foarte atractivă din multe puncte de vedere. Dar aş recomanda să se păstreze dubla cetăţenie. Copiii au multiple oportunităţi, dar eu, personal nu sunt prea încântată de şcolile până la nivel de liceu. Mulţi se adaptează, dar mulţi se întorc înapoi în ţară. Orice român care vine în Toronto, mă poate contacta. Pot să-i ajut să-şi caute o locuinţă sau să-i îndrum în primii paşi. Adresa mea de e-mail este: dorinat_03@hotmail.com
Recomandările noastre
