Carla Bruni şi fantomele trecutului

Carla Bruni şi fantomele  trecutului

Surâde abia ghicit, dar farmecul ei l-a ajutat pe preşedintele Franţei să câştige popularitate. Carla Bruni e dama de inimă roşie a lui Nicolas Sarkozy, dar banii ei nu sunt suficient de buni pentru un doctor elveţian.

În calitate de primă-doamnă a Franţei, fostul supermodel Carla Bruni a început să fie foarte activă în domeniul actelor de caritate. Pe 29 aprilie, ea se afla în vizită la o asociaţ ie de ajutorare a copiilor tunisieni, „SOS Gammarth“. Din păcate, însă, trecutul de supermodel şi lipsa de inhibiţ ii îi dau de furcă în demersurile caritabile.

Banii proveniţi din vânzarea unei fotografii alb-negru în care Carla apare goală au fost refuzaţi de un doctor elveţian care conduce mai multe spitale pentru copii în Cambodgia. Cei 90.000 de dolari nu au fost acceptaţi, deoarece conducerea spitalului dezaprobă strângerea de fonduri de pe urma nudităţii feminine. „Am refuzat din respect pentru pacienţi şi pentru mamele lor. Nuditatea nu e privită aici ca în Vest. Nu suntem la Hollywood. Acceptarea acestor bani ar echivala cu o insultă“, a declarat doctorul pediatru Beat Richner pentru „Le Matin Dimanche“.

Muza lui Sarkozy

După ce Eric Clapton, Mick Jagger, Kevin Costner şi Donald Trump au fost fermecaţi de frumoasa cu origini italiene, a venit rândul preşedintelui francez Nicolas Sarkozy să cadă în mrejele „devoratoarei de bărbaţi“.

La puţin timp după ce fotografia cu Sarkozy înceţoşat şi limba împleticită de băutură în timpul unei conferinţe de presă a făcut înconjurul lumii, asocierea imaginii sale cu aceea a Carlei i-a mai adus acestuia un val de critici. Unii au acuzat aspru pauza mică între divorţul preşedintelui de Cecilia şi relaţia cu Bruni, alţii au cârtit referitor la luxul afişat de cei doi, precum şi la exhibiţionismul acestora, încurajat de media.

Sofisticata Carla

Carla nu se află chiar la prima tinereţe, are 40 de ani, dar parcă timpul lucrează în favoarea ei. A avut parte de o educaţie aleasă, e fiica vitregă a unui magnat italian şi compozitor de muzică clasică, Alberto Bruni Tedeschi, care s-a căsătorit cu mama Carlei, Marisa Borini, pianistă. Supermodel, cântăreaţă şi autoarea textelor melodiilor pe care le interpretează, Carla a primit echivalentul francez al Premiilor Grammy pentru albumul „Quelq’un m’a dit“, vândut în peste un million de copii în Franţa şi alte 800.000 în afara ei.

„Iubirea durează multă vreme, dar dorinţa, de la două până la trei săptămâni“, declara Carla pentru „Madame Figaro“. E femeia unui singur bărbat atâta vreme cât nu cade pradă plictiselii şi preferă monogamiei „poligamia şi poliandria“, adăuga ea în acelaşi interviu.

Între tată şi fiu

În 2001, pe când trăia alături de scriitorul francez Jean-Paul Enthoven, Bruni nu s-a dat înapoi de la a-I seduce pe fiul acestuia, Raphael (una dintre piesele de pe albumul „Quelq’un m’a dit“ poartă numele acestuia). Relaţia scandaloasă cu iz oedipian a aruncat în aer mariajul tânărului Enthoven cu Justine Levy (fiica filosofului Bernard- Henry Levy), iar Carla a primit răzbunarea lui Justine într-o formă neaşteptată şi foarte literară. În 2004, fiica filosofului publica un roman de succes, „Nothing Serious“, despre o tânără al cărui bărbat e sedus de o femeie fatală. În acelaşi an, Carla rămânea însărcinată cu Raphael Enthoven, dar venirea pe lume a lui Aurelien nu i-a legat pe cei doi.

INTERVIU EXCLUSIV

Un angajat la „The London Paper“, care a avut ocazia să o cunoască la sfârşitul anului trecut, la Londra, şi să o intervieveze, spune că nu ar fi putut întâlni pe cineva mai fermecător. Iată o mostră din şarmul Carlei Bruni, aşa cum reiese el din interviul realizat de ziarist şi difuzat în exclusivitate în România de "Evenimentul zilei". Vom trece peste pasajele cu prea multe complimente... Ziaristul a avut totuşi „ghinion“: nu l-a primit topless, cum a păţit colegul său de breaslă, jurnalistul Simon Mills de la „Daily Mail“.

Dacă piesa ta „No Promises“ ar fi un articol de îmbrăcăminte, ce crezi că ar fi şi cine l-ar purta? Carla Bruni: Ar trebui să fie o rochiţă neagră semnată Givenchy, modelată pe trupul lui Audrey Hepburn. Avea atât de mult stil...

A fost dificilă trecerea de la model la musician? Deloc. Să fii model e atât de obositor, iar a fi muzician e minunat. Procesul prin care compun şi scriu versurile pieselor mele, în studio, e întotdeauna foarte intim. Dar sigur, când lansezi un album e cu totul altceva. Poţi să nu ai succes şi să fii criticat. Dar nu poţi să le fii pe plac tuturor.

Ce te-a inspirat să faci schimbarea? Sfârşitul carierei mele de model, atinsesem vârsta de 30 de ani. Întotdeauna am scris cântecele, aşa că m-am gândit că aş putea să le lansez. A fost ceva natural.

Albumul tău, „Quelq’un m’a dit“, e calm. Cine te-a influenţat? În special muzica country şi folk, un pic de blues, nu prea mult rock’n’roll. Ascult multă muzică clasică, folk şi pop, de la Betty Smith la Radiohead, Billy Holiday, Marianne Faithful, Bob Dylan, Leonard Cohen. Am împrumutat câte puţin de la tot ce am ascultat de-a lungul anilor, dar îmi place îndeosebi muzica tandră.

Ai avut o relaţie cu Eric Clapton. E cel mai bun chitarist al tuturor timpurilor? Foarte posibil. Muzica mea vine din mai mult decât din relaţiile pe care le-am avut. Se inspiră din toată viaţa mea. Nu am făcut parte din proiectele de creaţie ale lui Eric şi Mick Jagger.

Ce-ţi lipseşte din zilele în care erai model? Călătoriile. Am un băieţel şi lucrurile s-au mai schimbat. Călătoreşti altfel când ai un copil şi nu o mai fac cu aceeaşi uşurinţă, pentru că am mai multe responsabilităţ i şi mai puţină libertate. Am tendinţa să fiu un pic imatură şi să mă distrez, dar uneori viaţa nu-ţi permite asta.

Primul tău album a fost în franceză. Ce te-a făcut ca pe următorul, „No Promises“, să-l gândeşti în engleză? Sunt fascinată de cântecele englezeşti. Asta e pentru mine limba muzicii, are un ritm şi o putere pe care franceza şi italiana nu le posedă.

Ce ţi-ar plăcea mai mult, să interpretezi un duet cu George Bush sau să înoţi în pielea goală cu Tony Blair? Mi-ar plăcea tare să înot goală cu primul-ministru (n.r. - fostul prim-ministru al Angliei) (Mihaela Călinoiu)

Carla, şefă de campanie

Carla e considerată un simbol al eleganţ ei lipsite de excese şi nu puţini sunt cei care văd în ea o a doua prinţesă Diana. Ceva mai dispusă la cochetării în interacţiunile cu sexul opus, mărturie stând interviurile în care Carla flirtează din plin cu jurnaliştii.

O minte „diabolică“

Valul de critici care s-a abătut iniţial asupra Carlei după mariajul cu Nicolas Sarkozy, ca, de altfel, şi asupra preşedintelui însuşi, s-a mai domolit totuşi acum. Astfel, într-un sondaj publicat de cotidianul „Le Parisien“, Carla Bruni a început să cucerească inimile francezilor, care acceptă că e elegantă şi inteligentă, însă nu şi suficient de bună pentru funcţia sa. Francezii sunt de părere că e elegantă (92%), modernă (89%), simpatică (73%) şi inteligentă (69%). 60% dintre francezi cred că Bruni va ajuta la modernizarea imaginii Franţei, în timp ce 47% sunt de părere că va contribui la promovarea culturii franceze.

Când a venit însă vorba de calitatea de primă-doamnă, Carla Bruni Sarkozy s-a situat doar pe locul al şaselea în top 7 al celor mai reprezentative doamne ale Franţei din epoca modernă, după Bernadette Chirac.

Carla prezintă însă o calitate unică la femeile de top ale Franţei: e activă, face singură campanie cuplului prezidenţial şi nu se sfieşte să apeleze la toate armele. Unii ziarişti francezi au remarcat chiar că are o minte „diabolică“, care nu scapă niciun detaliu, iar mai mulţi fotografi au confirmat că au fost sunaţi de Carla, care îi ştia din vremurile ei „artistice“, pentru a o ajuta la o „acţiune de promovare“. Fotograful Claude Gassian e unul dintre aliaţii ei de bază, cel care a însoţit-o şi în vizita la Castelul Windsor. De remarcat e şi plăcerea cu care Carla se ocupă de promovarea cuplului prezidenţial.

Ne puteți urmări și pe Google News