Conceptul „cool dâmboviţean“ are accepţiuni diferite în funcţie de vârstă. Dacă unii stabilesc trendul, ceilalţi îl urmează din inerţie şi spirit de turmă.

Cool este omul pe care-l vezi, îl auzi şi zici: «Mi-aş dori să fiu ca el!»“, crede Gianina Corondan, căreia toată lumea îi zice că e cool, deşi ea, „Gigi Contra“, se crede prea convenţională. În Bucureşti, e cool să nu vrei să fii cool, să nu te duci cu turma. Cu toate astea, de multe ori, oamenii din Capitală sunt cool din inerţie. Iar alţii pun semnul egal între „cool“ şi „fiţe“.

De-a stânga şi de-a dreapta Dâmboviţei, e cool să fii urban şi să ignori ochii care se holbează când faci jogging, să fii ecologist, să militezi pentru piste de bicicletă, să porţi tenişi coloraţi, cu un şiret roşu gâtuit la stângul şi unul verde agăţat la dreptul, să bei ceai şi să citeşti la Cărtureşti.

„Bucureştiul e atât de pestriţ încât n-ai cum să dai o singură definiţie cuvântului. Sunt foarte multe trenduri. Adică ce e cool la liceu nu e şi la facultate, există tineri care-şi beau cafeaua în Dorobanţi şi alţii care se întâlnesc noaptea în Cotroceni, într-o casă veche“, crede Mihai Morar, pentru care sunt „foarte tari“ melcii cu vanilie de la French Bakery. Nu se dă reţetă, nu se face în grup „Chiar dacă e folosit suficient de des încât să pară un cuvânt complet stors de prospeţime, cool e, din fericire, ceva ce nu se poate fabrica în serie“, crede Răzvan Exarhu, bucureşteanul „mişto“ care s-a mutat la ţară. Ca să fii considerat cool nu trebuie să respecţi o reţetă de succes, ca pe o prescripţie de la medic.

Trebuie însă să ai încredere în tine, să nu-ţi pese de privirile care-ţi măsoară hainele urbane, să sorbi liniştit dintr-o băutură într-un subsol întunecat de bar, să ignori traficul pe muzica ce vine din căşti, să dai gata 15-20 de pagini de carte în metrou, în drum spre job. Şi să nu uiţi că orice lucru devine „uncool“ odată descoperit de mai multă lume. Nu degeaba zice Exarhu că „e foarte complicat să te străduieşti să execuţi programul de cool în organizaţie“. Corondan şi Culiţă Gianina Corondan se îmbracă huşchit, urcă în Pod (la Casa Studenţilor) ca să vadă teatru, conduce maşini colorate ţicnit, trage lumea de mânecă de dragul pistelor de biciclete. Dar crede că nu-i cool.

„Bine, dacă mă compari cu o doamnă care nu se vopseşte la păr şi nu conduce o maşină, da, sunt o tipă cool. Dar eu aspir la mai mult“, explică vedeta. Pentru ea, cool e regizorul Cătălin Naum, din Pod, Ada Milea - „care nu merge pe reţete“: „Cool e omul creativ, care şi reuşeşte să facă ceva. Noi, ceilalţi, suntem nişte cool-iţă (Culiţă - n.r.)“. E „foarte tare“ să faci clubbing în locuri ascunse prin Bucureşti, case părăsite sau fabrici transformate peste noapte în locuri de pierzanie, spune Corondan: „Numai că unii se duc acolo ca oile şi trec ca gâsca prin apă, alţii înţeleg şi absorb ca un burete şi devin «damn cool» («al naibii de cool» - n.r.)“. „Eco e aproape penibil“ Moda eco, de inspiraţie hollywoodiană, e „mişto“ şi ea. Tinerii Capitalei se implică în proiecte „verzi“ - dau cu grebla în Grădina Botanică, plantează copaci, militează pentru sacoşele biodegradabile (deocamdată mai mult pe bloguri). „Verde“ e noul cool. „Toţi pozează în ecologişti pentru că au văzut că dă bine. Cântăreţele de muzici dance se declară eco. Îşi pun tot felul de pălării pe cap şi se îmbracă cu haine vechi, pentru că e la modă, îşi iau maşini hibrid ca să mai apară la reviste. Din păcate, în Bucureş ti, eco e aproape penibil“, crede Mihai Morar.

În Capitală e mai uşor decât în provincie să fii altfel, să combini haine de SH (second-hand) cu ţoale de firmă, să refuzi punga de plastic de la magazin. „În provincie, dacă faci de-astea, eşti un ciudat, lumea te arată cu degetul. În Capitală, coolerii s-au integrat în peisaj, ignoră lumea care încă se mai uită chiorâş“, crede Andreea, studentă în anul IV la Litere. Pentru ea, cool e să bântuie prin galeriile de artă contemporană, să-şi ia cărţi de la Cărtureştiul de pe Edgar Quinet. „E cool să nu vrei să fii cool“ „Cool e să nu te duci în Bamboo, dar să bârfeşti lumea care se duce, să ştii unde să bei cafea tare şi că la mall nu e destinaţie de weekend. Dacă ai fiţe nu eşti cool, eşti doar subiect de discuţie pentru cei cool, care cred că ei sunt deviaţi niţel. E cool să nu vrei să fii cool“, apreciază şi Ortansa, o tânără adoptată de Bucureşti în ultimii cinci ani. Pentru Răzvan Exarhu, cool, „abstracţiunea accesibilă“, se traduce prin ore petrecute pe terasa de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, mâncarea libaneză, muzica de la clandestino.ro.

„Starea de cool apare şi din întâmplare, din improvizaţie, dintr-un context de moment. Nu cred că e cazul să comparăm ce se întâmplă aici cu ce se întâmplă în alte locuri, aparent consacrate, pentru că sursele de cool sunt altele. Bucureştiul are partea lui de cool, care se modifică oricum foarte mult şi datorită oamenilor şi privirilor lor subiective“. AXA LONDRA - BUCUREŞTI Tom Wilson: „Doar patru-cinci cluburi «tari» „În Bucureşti, e cool să porţi jeanşi cu strasuri şi tricouri cu fraze scrise într-o engleză de neînţeles. În Londra, e de ajuns să-ţi pui în picioare o pereche de tenişi, în rest, poţi arăta ca un cerşetor“, spune DJ-ul britanic Tom Wilson, care trăieşte de ceva vreme pe malurile Dâmboviţei.

„În restul Europei, tinerii cool se îmbracă neglijent, uneori chiar murdar. În România, sunt obsedaţi să arate mereu la patru ace, te privesc ciudat dacă îndrăzneşti să intri pe uşa de la mall cu tenişii murdari“, adaugă Wilson, prietenul unui stilist care obişnuia chiar să-şi murdărească perechea nouă de încălţări înainte de a le purta. Cât priveşte muzica, specialitatea lui, DJ-ul crede că suntem încă mult prea conservatori. Nu avem subculturile din Marea Britanie, nu avem tinerii cool, devotaţi până la capăt unui singur gen.

„Aici, toată lumea, în acelaşi timp, înoată într-un singur val muzical. La sfârşitul anilor ’90 era latino, acum e minimal. Vreau să văd şi mişcările psychedelia, şi prog-rock, şi acid house. Sau măcar una dintre ele. Asta ar fi şi mai cool decât ce are Bucureştiul astăzi“, crede Wilson. Obişnuieşte să pună muzică în mai multe cluburi „tari“ din Capitală, între care Embryo şi Expirat. Aşa că nu scapă ocazia să vorbească despre viaţa de noapte. „Clubbingul e cool în Bucureşti, doar dacă îl faci în patru sau cinci cluburi. Restul - le-aş desfiinţa, te fac să te simţi rău chiar de la intrare. Unii vin în club doar să arate cât de mulţi bani au furat. Şi asta nu e cool deloc“. OBICEIURI ŞI PROPUNERI Green Hours + Cărtureşti + Club A Cafea cu lapte de la Turabo, ceai demenţial de la Cărtureşti, teatru la Green Hours şi nopţi de vară în Pasha by Noah. Gabriela Mancu este PR şi trăieşte cool în Bucureşti. „Turabo din Dorobanţi este una dintre cafenelele mele preferate. Apoi, recomand cu mare, mare căldură Green Hours-ul. Spectacolele de teatru care strâng acolo lume bună, oameni mişto, serile de vară petrecute în gradină - toate fac să fie un loc foarte cool“, spune Gabriela Mancu.

Nu uită să treacă nici Cărtureştiul pe lista ei de timp liber petrecut „tare“: „După câte două ore petrecute printre rafturile cu cărţi, merg şi beau un ceai şi răsfoiesc în linişte volumele cumpărate“. Un loc „foarte cool“ pentru PR-iţă este Pasha by Noah, din Tineretului, unde merge imediat ce începe vremea frumoasă. O încântă combinaţia nebună de stil oriental şi occidental, balansoare şi baldachine, pernuţe şi măsuţe turceşti, ice tea şi muzică buddha bar, freshuri şi cocktailuri de fructe.

Şi, să fie clar pentru toată lumea, oamenii cool din Bucureşti nu au cum să rateze Club A, unde toţi sunt originali, îmbrăcaţi cum îi taie capul, liberi să-şi exprime personalitatea. Plus că muzica e foarte bună, barmanii - mereu puşi pe şotii, iar băutura - ieftină. „Nu ştiu de ce, dar eu mereu am simţit Club A ca fiind spiritul de Vama Veche bine conservat în miezul Bucureştiului! Dacă asta nu e cool, atunci nu mai e nimic!“.