BICHIR: "Faptul că Ziua Mondială a maghiarilor de pretutindeni a fost serbată fără incidente demonstrează intrarea în normalitate a României".
Discursul şovin şi xenofob de sorgintea celor de la Vatra Românească, PUNR sau România Mare nu mai impresionează pe nimeni. Iar locul în sondaje al Partidului România Mare dovedeşte că pericolul maghiar, baubaul revizionist începe să alunece pe toboganul istoriei.
Orice naţiune are drepturile sale, iar maghiarii au serbat cu flori şi defilări 160 de ani de la Revoluţia maghiară de la 1848. Ca să-i putem înţelege pe maghiari ar trebui să ne punem măcar pentru cinci minute în pielea lor. Nouă ne-ar conveni dacă de Ziua Naţională a României am fi prigoniţi la Chişinău? Dacă ne-ar bate rusofonii pe motiv că suntem minoritari şi nu ne putem mândri cu identitatea noastră?
Maghiarii au sărbătorit decent, în ciuda unor alarmişti care, mai ales după Kosovo, nu mai pot de grijă ca nu cumva, aşa, hoţeşte, pe furiş, să ne fure Transilvania sau să se declare autonomi în Covasna şi Harghita. Scenarii peste scenarii, instigări care nu fac decât să justifice politica unor pescuitori în ape tulburi. Nu spun, Doamne fereşte, că n-au şi maghiarii scrântiţii lor care dorm cu harta Ungariei Mari la cap şi îl pupă pe Horthy mai ceva decât icoana. Dar de aici şi până la a culpabiliza întreaga maghiarime e cale lungă.
Ce au făcut cei de la Noua Dreaptă prin mitingul de la Cluj şi Bucureşti împotriva separatismului maghiar nu este decât o provocare ordinară. Başca, aceşti „patrioţi români“ au purtat simboluri naziste şi fasciste, poate tocmai pentru a-i compromite pe naţionaliştii români. Iar scandările cu iz de extremism: „Afară, afară cu bozgorii din ţară!“ sunt atât de deplasate încât nu merită să fie comentate. Cel mult reamintită vorba lui Iuliu Maniu, care spunea, după Marea Unire, că „nu vrem să devenim din asupriţi asupritori“.
Relaţiile româno-maghiare sunt normale, iar în Ardeal, în ciuda unor capete înfierbântate, există armonie şi o coexistenţă paşnică. Obsesiv ca o pată rămâne acel sângeros Târgu-Mureş din 15 martie 1990. Deşi unii comentatori susţin că provocarea a fost făcută pentru ca Serviciul Român de Informaţii să ia fiinţă, alţii cred că la mijloc a fost o mână rusească. Cu o credibilitate uriaşă după 1989, România începuse să-şi aţintească privirile spre Basarabia. În acel moment din laboratoarele diversioniste ale Kremlinului s-a inventat spaima că vom pierde Transilvania, tocmai pentru a nu mai jindui după teritoriul de dincolo de Prut. Başca, din luptători neînfricaţi pentru libertate am apărut în ochii lumii drept nişte barbari care-şi ucid concetăţenii pentru că sunt de altă naţionalitate.
15 martie 2008 a demonstrat că într-o Europă Unită e loc pentru fiecare sub soare. Cu tradiţiile lui, cu limba şi obiceiurile lui, cu respectarea diversităţii, a minorităţilor naţionale. Cui nu-i convine ori trăieşte în alt secol, ori a luat drept ordin declaraţia lui Vladimir Putin: „S-ar putea să fie probleme în Transilvania“.
Cititi si: Svastica, la „kilometrul zero al democraţiei“
Recomandările noastre
