Vă răspunde: Psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie
Andreea, 26 de ani: Am perioade în care mă simt deprimată. Simt că orice problemă care apare (un client sau coleg care mă deranjează, o ceartă minoră cu cineva, un proiect neterminat la timp) mă copleşeşte şi e suficient să cad din nou în depresie. Uneori îmi vine să plâng din senin. Etapele de fericire sunt din ce în ce mai rare şi ajung la ele tot mai greu. Am noroc cu soţul meu, care mă face să trec peste tristeţi, fiind o fire foarte veselă, dar nu putem sta împreună toată ziua deoarece amândoi lucrăm mult. Ce mă sfătuiţi să fac? Singurul lucru care mă deranjează în ce miai spus este căderea ta repetată în depresie. La vârsta ta nu ar trebui să existe astfel de momente şi cred că este vorba despre atitudinea ta faţă de stres şi nu de factorii stresanţi. Cred că avem de-a face cu o structură dezvoltată cu anumite particularităţi. Te sfătuiesc să te adresezi unui specialist, psihoterapeut, pentru că nu poţi controla singură situaţia. Cel mai probabil, ai nevoie de un ajutor farmacologic şi de psihoterapie, deoarece combinarea celor două metode este de două ori mai eficientă decât dacă ai apela doar la una singură.
Nu putem schimba structura umană într-o astfel de situaţie, ci trebuie să introducem „un ochi din afară“. În acelaşi timp, este adevărat că vârsta la care apare depresia a scăzut în România. Statisticile arată că românii sunt printre cei mai depresivi europeni, ceea ce este o surpriză, deoarece noi eram cunoscuţi ca un popor optimist. Cauzele acestei siutaţii sunt multiple, de la cele economice la cele sociale, culturale. Depresia, ca singur mod de a reac- ţiona la stres, nu prea ar trebui să apară înainte de 40 de ani. La 40 de ani, organismul primeşte primele semne de uzură ce se transmit ca un complex de inferioritate, ca o veste proastă.
Recomandările noastre
