Busuiocul trebuie tuns de trei ori până-n toamnă, rozmarinul nu are voie afară, iarna, iar menta - plantată în ghiveci.
Acum este perioada propice pentru a obţine ceaiurile care te feresc de răceli. Aşa că du-te în supermarketuri sau în plafare şi procură-ţi seminţe pentru ceaiuri. Poţi să-ţi cumperi busuioc, mentă, melisă, salvie, levănţică, rozmarin.
Nu uita să iei şi pământ de la florărie, vase/jardiniere/lădiţe şi o stropitoare. Cu puţin noroc, s-ar putea să ai cana de sănătate asigurată. Pentru a asigura drenajul apei, vei găuri fundul vasului sau al jardinierei (în cazul lădiţei nu mai este nevoie pentru că există spaţiul liber de la îmbinarea, alăturarea scândurilor din care este alcătuită) şi apoi vei aşeza pământul. Împrăştie apoi cât mai uniform seminţele pe toată suprafaţa şi acoperă-le cu un strat subţire de pământ. Udă cu stropitoarea.
După 10-14 zile trebuie să înceapă să apară noile plante. Dacă sunt prea dese, trebuie să le mai răreşti (vei scoate câteva şi le vei replanta în alte ghivece). Dacă eşti mai comod, poţi încerca să semeni direct în grădină, dar doar prin aprilie, când a trecut pericolul îngheţurilor târzii. Busuiocul. Are nevoie de apă până se dezvoltă tufa. Îl poţi tunde de circa trei ori până în toamnă, când va muri. Se poate întâmpla să apară în anul următor singur, din seminţele care s-au scuturat. Lăstarii recoltaţi pentru obţinerea ceaiului îi vei usca în locuri aerisite şi umbrite. Ceaiul este ideal pentru prevenirea răcelilor şi pentru constipaţie. Busuiocul se mai poate folosi şi în sosurile fripturilor, în cosmetică şi, dacă îl aşezi între rufe, acestea vor mirosi a proaspăt. Menta. Atenţie mare că tinde să-ţi invadeze grădina! Ideal este să o ai plantată într-un ghiveci. Este o plantă perenă - odată obţinută, o să o ai toată viaţa. Metoda de uscare este aceeaşi pentru toate plantele medicinale şi este cea pe care am descris-o mai sus. Menta poate fi folosită şi ea în aromatizarea sosurilor de la fripturi. De-o cană de ceai rece vara pe caniculă ce să mai zic! Melisa. Este o altă plantă perenă, pe care poţi să o semeni primăvara sau îi poţi despărţi tufa (primăvara sau toamna). Ceaiul este bun în cazul durerilor de cap, al ameţelilor şi înlesneşte digestia. Parfumul, care seamănă celui de lămâiţă, este cel care a dus la folosirea ei şi în patiserie (prăjituri, tarte, îngheţată), dar şi în prepararea lichiorurilor sau a băuturilor răcoritoare. Salvia. Atenţie să nu o confunzi cu cea decorativă! Ceaiurile din salvie sunt bune pentru bronşită, reumatism şi detoxifierea organismului. De asemenea, este folosită cu succes tot timpul anului în bucătărie. Ea dă savoare fripturilor şi condimentează preparatele cu ouă şi salatele. Până te obişnuieşti cu aroma, este bine să o foloseşti în cantităţ i mai mici. Levănţica. Este o plantă perenă, care se poate înmulţi atât prin despărţirea tufei, cât şi prin semănat. Ceaiul are efect tonic şi calmant, iar oţetul dă un parfum deosebit salatelor. Nu este pretenţioasă ca îngrijire şi... surpriză: poate fi utilizată şi în bucătărie. Se spune că mierea de levănţică este deosebit de fină, iar jeleurile, bomboanele şi lichiorurile cu acest parfum sunt delicii pentru cunoscători. Rozmarinul. Se poate cultiva foarte bine şi ca plantă de apartament, cu condiţia ca vara să îl scoţi afară. Ai grijă totuşi să nu-l uiţi afară peste iarnă pentru că îngheaţă. Ceaiul este indicat în cazul bron- şitelor. Este o plantă utilizată universal: ceaiuri, decorativă (şi în grădină, şi în casă, peste iarnă) şi aromatizant pentru toate tipurile de carne şi legume.
Recomandările noastre
