Complet necunoscut în România, dar legendar în America, Yogi Berra a murit acum cîteva zile, la 90 de ani.
Comunicatele de presă spun că și-a dat ultima suflare în somn. La New York, Empire State Building a fost, o noapte întreagă, luminat pentru el, iar primarul marelui oraș a dispus ca toate steagurile cu simbolul metropolei să cadă în bernă, pentru o zi. Desigur, marile omagii i-au fost aduse pe stadioanele de baseball, căci Yogi provine din acest sport bizar, despre care Eisenhower spunea că trebuie să-l înveți dacă vrei să înțelegi America.
Însă, Yogi Berra a fost mult mai mult decît un jucător (foarte bun, îmi spun cunoscătorii) și apoi un antrenor (mediocru, îmi spun tot ei) de baseball. Yogi avea un tip de umor înțelept care l-a făcut să devină o figură marcantă în cultura pop americană. Vorbele lui sînt un strălucitor amestec de pardoxuri, contradicții, tautologii și malapropisme din care se deschid unele perspective de proaspătă sapiență, demne de un filozof.
Știți, desigur, cărțile savuroase ale lui Radu Paraschivescu, în care sînt citate ”perle” ale unor prost vorbitori de română deveniți, cu bunăvoința marii prostimi, vedete. Acolo, efectul comic vine din situația ridicolă în care vorbitorul se pune ca urmare a malparaxisului lingivistic de care, însă, nu e conștient, ba chiar e mîndru. În cazul lui Yogi, vorbele sînt, aparent, blocate în non-sens, însă, după prima secundă de stupoare, mintea descoperă, uimită, o perlă autentică de înțelepciune și se simte reviogrată de o neașteptată sagacitate. Dacă ar fi fost doar șmecher, Yogi ar fi fost doar un Mitică american. Însă Yogi este sfredelitor în folosul cunoașterii, sub acoperirea falsă ca o fentă a unei ignoranțe candide. Multe vorbe americane care ni se par a fi proverbe din bătrîni au fost inventate de Yogi - de pildă, faimosul ”nu e gata pînă nu se termină” (”It ain’t over ’til it’s over”), pe care Yogi l-a rostit după un meci în care echipa lui a condus tot timpul și a pierdut în ultima rotație. Dar, mai bine să ne amintim cîteva dintre vorbele lui, pe care întreaga Americă le numește ”yog(h)isme”.
Întrebat de ce nu mai merge la un anumit restaurant: ”Este atît de aglomerat acel loc, încît nimeni nu mai merge acolo”. Dînd indicații unui prieten care venea să-l viziteze: ”Și, cînd ajungi la intersecție, ia-o!”. Într-o conferință de presă, după un meci: ”Ca și viața, baseball-ul este 90% o chestie mentală și doar cealaltă jumătate este o chestie fizică”. Cuiva care îi spune că primește anonime: ”Niciodată să nu le răspunzi!”. Unui reporter sportiv care se plînge de scăderea publicului pe stadioane: ”Dacă oamenii nu vor să mai vină la stadion, nimic nu-i poate opri.” La o celebrare pe care primarul orașului său natal a marcat-o prin dezvelirea unei statui Yogi Berra, într-un parc: ”Vă mulțumesc că ați făcut ca această zi să fie necesară”. Despre diferențele de fus orar din America văzute dinspre Vest spre Est: ”Acolo, se face tîrziu destul de devreme”. De altfel, Yogi avea o relație de o metafizică uluitoar de fină cu timpul. Larry King, care îi era prieten și fan, l-a întrebat odată cît e ceasul. Yogi s-a uitat la ceasul de la mînă, apoi a ridicat ochii spre Larry și a răspuns: ”Adică, cît e ceasul acum?” (Do you mean, now?”). Despre o situație recurentă: ”Este un déjà-vu care se tot repetă”. Sfătuind echipa, în vestiar: ”Dacă nu știm încotro ne îndreptăm, vom ajunge în altă parte” (unii culegători de yoghisme dau varianta: ”trebuie să fii foarte atent dacă nu știi încotro te îndrepți, pentru că s-ar putea să nu ajungi acolo”). Sfătuind mai tinerii antrenori: ”Să știți că puteți observa foarte multe doar privind”. Așezîndu-se la masă: ”Puteți tăia pizza în patru felii, pentru că nu mi-e atît de foame încît să o mănînc în șase felii”. Mergînd la o înmormîntare: ”Trebuie să mergi la înmormîntările altora pentru că, dacă nu mergi, nici ei nu vor veni la înmormîntarea ta”. În fine, despre propriile vorbe pe care le tot citează o grămadă de oameni: ”N-am zis chiar tot ce am zis”. Și cea mai filozofică dintre toate, după părerea mea: ”Viitorul nu mai este ceea ce a fost”. Din această vorbă poate ieși un întreg tratat de ontologie!
Sînt convins că, dînd cu ochii de el la Poarta Raiului, Sfîntul Petru a zîmbit. Iar pentru Yogi, de-acum înainte, viitorul nu va mai fi ce-a fost. Și, poate că seria de yoghisme nu se va opri aici. Întrebat fiind dacă seamănă cu faimosul său tată, unul dintre fii săi, Dale Berra, ar fi răspuns: ”Da. Totuși, multe dintre asemănările noastre sînt foarte diferite”. Semn că spiritul yoghist are continuatori.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
