Vremea înterbărilor cu Robert Turcescu. Traian Ungureanu: „Absurdul face un turneu strălucit prin Europa”

Vremea înterbărilor cu Robert Turcescu. Traian Ungureanu: „Absurdul face un turneu strălucit prin Europa”

Traian Ungureanu face fotografia la minut a balamucului aflat în plină desfășurare pe Bătrânul Continent. ”Cîștigătorii sînt deja stabiliți: Statul Islamic și Rusia- spune TRU- pentru că sistemul european funcționează doar în seminarii și pe timpuri de pace”.

 - Robert Turcescu: Țiamintești povestea „Hainele împăratului”, nu? „Regina” Merkel e... goală de idei, improvizează sau are un plan în problema refugiaților?

- Traian Ungureanu: Ce psihodramă! Doamna Merkel a fost tentată de o substituire de persoană. A încercat să își acorde titlul de Mamă Emerită a Europei pentru a face uitată reputația de tartor dobîndită în partida de lupte greco- germane din vară. Era vremea în care refugiații erau așteptați în gări de comitete entuziaste de primire. Doamna Merkel a revenit la realitate, după ce primarii au rămas fără corturi, săli de sport și stadioane de cazat migranți. Ideea după care de vină sînt încuiații de est-europeni care refuză să deschidă bunătate de infrastructură e un alibi, un fel de a repartiza proporțional consecințele erorii. Doamna Merkel va rămîne în istorie ca autor al unei mutării catastrofale. N-ar fi prima. Germania a renunțat la energie nucleară după accidentul de la Fukushima. Cu asta, Germania s-a adâncit în buzunarele Rusiei. Asta sugerează că doamna Merkel intră în derută de cîte ori dă ochii cu probleme etice. Cancelarul e prizonierul traumei care obligă Germania să demonstreze necontenit că ispășește păcatele trecutului.

- Mă feresc de teorii conspiraționiste, dar poate fi mai mult decât o criză umanitară acest val de refugiați?

- Mulți refugiați vin din iadul sirian și fug cu moartea în spate. Acest sport apocaliptic e ocupația generală în Orientul Mijlociu. Nu știm nici câți din migranți sunt refugiați, nici cum să-i identificăm. Dar putem nota alte lucruri. Trebuie să fii naiv să nu observi că în marea lor majoritate refugiații sunt bărbați de vîrstă militară, adică oameni între 20 și 40 de ani. Trebuie să fii și mai naiv să nu realizezi că Statul Islamic nu are cum să rateze ditamai ocazia de infiltrare. Suma consistentă a acestor naivități spune că, așa cum a fost construit, sistemul european funcționează doar în seminarii și pe timpuri de pace. Această iluzie civilizată ne va costa mult.

- Există vreun câștigător de pe urma acestei situații sau toți suntem perdanți?

- Toți perdanții sunt europeni și toți europenii sunt perdanți. Presa occidentală consideră că menirea ei e să se bată cu rasismul. Așa că refuză să publice știrile proaste. Rezultatul e auto-cenzura. Dar adevărul trebuie spus. Ghetto-urile de emigrație non-europeană sînt un eșec. Rata de integrare e jalnică. Rata de asistați social e înfloritoare. Extremismul religios și separația sunt regula. La ce ne așteptăm dacă ghettourile se îngrașă și se multiplică? Cîștigătorii sînt deja stabiliți: Statul Islamic și Rusia. Vladimir Putin a renunțat la cortină și a trimis forțe militare la vedere în Siria. Asta după ce a obținut tot ce a vrut în Ucraina, cu asistența colegială a Europei care i-a sucit mîna lui Poroshenko. E normal să te întrebi dacă apariția Rusiei în Siria nu pregătește repetarea schemei din Ucraina.

- Te temi de ce va urma? Am citit scenarii apocaliptice despre o Europă islamizată, bântuie spaima atentatelor teroriste...

- Da, mă tem. Europa s-a arătat lumii în toată fragilitatea ei. Atîta vreme cât rămîne o colecție de libertăți și discursuri, Europa nu are cum să reziste în fața unui transfer de populații pline de nerv și convingeri ferme. Europa a glorificat despărțirea de propria identitate și a creat astfel un spațiu incert și vulnerabil. Să mă ierte campionii liberalismului voios, dar nu pot trăi fără să-mi apăr cultura. Și încă un lucru: e clar că sistemele generoase de asistență socială sunt incompatbile cu frontierele deschise.

- România nu vrea cote obligatorii și poate primi doar puțin peste 1700 de refugiați. E o dovadă de pragmatism și de fermitate în politica noastră externă sau e doar recunoșterea neputinței?

- România e în situația celorlalte state estice. Nu a fost reeducată de dogmele liberalismului radical. România și Estul se tem pentru că nu și-au pierdut complet bunul simț. În Occident, asta trece drept naționalism, șovinism, rasism și alte insulte șic. Poziția pe care Estul o apără nu ține de clipa de fața, ci de supraviețuire: am pierdut milioane de oameni aspirați de piața vest-europeană și am reușit, prin mijloace proprii, să asigurăm celor ce vin o educație sumară ca un bikini de vedetă. Nu e suficient?

- Mai are vreun rost în aceste condiții să ne dorim intrarea în spațiul Schengen? Mai există Schengen?

- Absurdul face un turneu strălucit prin Europa. Noi am ajuns în situația de a nu fi primiți în ceva ce nu mai există ! Sceneta a început cu inversiunea șocantă în care Ungaria a fost singura țară care a aplicat legislația europeană iar Germania singura țară care a dizolvat-o. Pentru toate astea, Ungaria s-a ales cu reputația de stat fascist, iar Germania cu renumele de republică umanistă.

- Ai, totuși, o explicație a faptului că marile puteri militare au permis și permit în continuare Statului Islamic să-și extindă controlul asupra unor teritorii din cea mai sensibilă zonă a lumii?

- Am, dar nu vreau să fac din cititorii EVZ cursanți la o prelegere de istorie a Orientului. Rezum ceva de nerezumat: așa-zisul Stat Islamic e o facțiune desprinsă din Al Qaida. Ascensiunea e explicabilă prin apariția lui al Baghdadi, un lider abil și necruțător la modul leninist. Statul Islamic a recoltat patriotismul tribal sunit, după ce suniții au pierdut pîrghiile politice în Iraq. Restul ține de haos. Delirul religios islamic a făcut pulbere o lume care a cochetat cu socialismul, a ratat naționalimul și s-a revoltat în fața modernizării. Occidentul a intervenit doar cu drone și cu bombardiere pentru că nu are tăria politică și morală de a duce pînă la capăt o campanie sîngeroasă.

- Cum ai descrie în câteva cuvinte lumea în care trăim azi?

- O colecție de bombe mari, mijlocii și mici. Toate cu ceas. Rusia, Ucraina, Coreea de Nord, Iran, plus tembelismul regional care poate face bucăți Marea Britanie și Spania, plus Obama care-i și întrece. Mai nou, extremismul marxist a renăscut în Europa de Vest și trage după el o generație infantilă care se dopează cu revoluții și justiție socială. Prea multe guverne sunt sau vor fi formate din cugetători care s-au întors de la Woodstock sau de la Sorbona doar ca să schimbe blugii și să îmbrace un sacou. Evident, fără cravată.