Urmatorul popas al "expeditiei" in Italia a fost la Rimini, orasul in care s-a nascut celebrul Frederico Fellini. De altfel, si micul aeroport din oras poarta numele regizorului. Am ajuns in gara, venind de la Assisi la o ora tarzie, dar spre surprinderea mea centrul de informare turistica era deschis.

Acolo am primit o harta a orasului si am facut o rezervare pt un hostel aflat la 200 metri de plaja, Sunflower Beach. Pentru 2 nopti de cazare cu mic dejun inclus am platit 47 Euro plus 10 Euro(key depozit), ultimii fiindu-mi inapoiati la plecare. M-am cazat, camera curata, liniste cu toata ca ma aflam in cel mai cunoscut oras de pe riviera italiana, apoi am plecat sa ma plimb pe malul Adriaticii. M-a uimit curatenia care exista pe plaja la ora 22, dupa ce turistii plecasera, totul era impecabil ca si cum nimeni nu a pus piciorul acolo de ani buni. Nu resturi de mancare, nu peturi, nu tigari. Totul intr-o ordine desavarsita.

Impresii de călătorie trimise de Gabriela Oprea, pentru concursul "Câştigă o excursie la Praga". Puteţi participa şi voi, trimiţând reportaje sau simple impresii de călătorie, însoţite de imagini, la adresa turism@evz.ro. Am gasit apoi un restaurant mediteranean unde am luat cina, urmata un de somn binevenit. Prima zi in Rimini a inceput anost, cu un mic dejun decent si revigorant luat pe terasa hostelului, urmat de o plimbare dezmeticitoare pe  faleza, unde abunda micile magazine cu suveniruri, de unde poti cumpara de la o banala bricheta pana la bijuterii Cartier.

La autobuz  biletul costa 1 Euro, dar  este valabil 90 minute. Am coborat undeva, aproape la intamplare, dumirindu-ma  ulterior ca nimerisem pe Via Dante Alighieri, care se continua cu Via IV Novembre .O zona superba, constructii arhitectonice de Ev Mediu mijlociu, cu multe bazilici si fantani arteziene, apoi o cotesc la stanga, sa nu ma plictisesc, mai bantui putin si ajung  intr-o superba piata dominata covarsitor de o constructie fabuloasa. Este Teatro Vittorio Emmanuele. Nimerisem in Piazza Cavour, sau de la Fontana. Piata este personalizata de o  fantana arteziana, alta reminiscenta a zabovirii barocului in zona. Ratacita nesperat la o ademenitoare terasa,ma convoc la o cafea, nu doar pentru a testa preturile zonei, asupra carora aveam intemeiate temeri, ulterior confirmate cu surplus de masura. Insist indelung asupra  "degetarului" de cafea ca sa-mi ofer satisfactia justificarii costisitorului favor pe care mi l-am ingaduit.

Plec apoi spre  "Piata celor trei martiri". Aceasta este cea mai veche "piata"din oras, denumita ulterior asa in memoria a trei civili spanzurati de nazisti.

Cautand catedrala Sfantul Francisc, pe care doream neaparat s-o vad, am ajuns la o poarta impunatoare si dupa documentarea la fata locului mi-am dat seama ca acela este vestitul Arc al lui Augusto, construit in anul 27 i.d.H. Anual, atrage mii de turisti dornici sa vada  vestigiile romane.

Fiind trecut de ora 15, se impunea sa iau pranzul si tot bantuind pe strazile orasului am gasit un restaurant care mi-a "facut cu ochiul", situat pe Via Montalbano, cu mobilier vechi si multa verdeata si daca tot eram pe riviera italiana ... nu putea lipsi vederea la mare. Mi-am comandat o salata Rigatoni (super) si o portie de spaghetti cu sos de de busuioc (m-am cam indopat,ce-i drept!!!), preturi cam piperate, trebuie sa recunosc, dar a meritat. Pe urmele Sfantului Francisc

Am ajuns intr-un tarziu la Tempio Malatestiano, asa cum se numeste acum Catedrala San Francesco. Catedrala a fost construita in sec. al XIII-lea, de Leone Battista Alberti,in stil renascentist.E o constructie fabuloasa...n-o pot numi nici templu,nici catedrala...nu gasesc niciun cuvant care sa exprime minunatia acesteia. A fost transformata ulterior la ordinul lui  Sigismondo Malatesta, dar nu a fost niciodata terminata. S-a vrut a fi un templu inchinat iubitei lui Malatesta, Isotta degli Atti. De altfel, mormintele celor doi se afla in interiorul templului.

El adaposteste numeroase colectii de arta, dar cea mai importanta piesa este de departe Crucifixul lui Giotto (cel care a pictat frescele de la catedrala Sf.Francisc din Assisi).

Soarele apune si plimbarea mea prin Rimini se apropie de sfarsit. Caut cu interes statia autobuzului 11, care ma duce spre hostel si abia tarandu-mi picioarele ma intorc la malul marii. Ajung la hostel si aflu de la receptie ca in acea seara se va organiza Spaghetti party si va fi un concert de muzica electronică. Asa ca urc in camera, fac un dus, ma schimb si impreuna cu colegele mele de camera, doua tipe super din New York, Monica si Catherine, hotaram sa coboram pe terasa pentru petrecere. Gasim cu greu o masa libera, ne luam cate o bere (3 Euro un pahar de 400 ml) si asteptam sa-nceapa cantarea italienilor. Am avut de ales intre spaghetti bolognese si carbonara, delicioase ambele feluri. Trebuie sa mentionez ca petrecerea a fost oferita de staff-ul hostelului, n-am scos niciun cent din buzunar. Pana tarziu, dupa miezul noptii am stat la palavre cu cele doua americance, am ascultat muzica, am baut bere, apoi am plecat sa ne plimbam pe malul Adriaticii.

Luna pusese stapanire pe oras, plaja era pustie, apa calda asa c-am mers vreo cateva zeci de minute bune prin apa care lovea plaja. Mi-as fi dorit ca timpul sa ramana in loc, sa nu vina zorile, plaja sa nu fie ocupata de turisti galagiosi si de copiii care aveau  sa modeleze castele de nisip.

Dar...nimic nu e vesnic, asa ca ne-am indreptat spre hostel. Imi cumparasem in ziua care tocmai se incheiase bilet de autocar pentru San Marino (8 EURO dus-intors) asa ca ma astepta alta zi de plimbare.