Se spune că la stat e mai greu, dar că diploma este mai valoroasă. La privat, condiţiile sunt mai bune, profesorii mai îngăduitori, iar sesiunile - mai puţin stresante.

Deşi învăţământul privat din România are o istorie de aproape 20 de ani, unele universităţi particulare nu au scăpat încă de eticheta “fabrici de diplome”: se intră fără examen, sesiunile se iau fără bătaie de cap, absenţele se tolerează mai uşor.

Pe de altă parte, condiţiile sunt mai bune decât la stat: clădiri noi, laboratoare dotate, săli de curs cu aer condiţionat, internet wireless, WC-uri curate. În ciuda îndoielilor care planează asupra învăţământului privat din România, există instituţii unde rigorile şi, implicit, nivelul de pregătire al absolvenţilor sunt similare celor de la stat. Chiar dacă la capitolul dotări instituţiile de stat şchioapătă, tradiţia face ca ele să fie asociate, cel puţin la nivel mental, cu seriozitatea şi încrederea, atrăgând astfel interesul tinerilor care vor să facă studii superioare.

Materialul didactic face diferenţa

În universităţile private, taxele studenţilor se regăsesc şi în investiţii şi dotări ale laboratoarelor, aspect extrem de relevant pentru specializările unde baza materială este esenţială.

Constantin este student în anul şase la facultatea de Stomatologie a unei universităţi private din Capitală şi spune că, spre deosebire de colegii de la stat, în laboratoarele lor nu a lipsit niciodată nimic.

“Aparatura este modernă, iar substanţele folosite sunt de foarte bună calitate. Am prieteni la stat care sunt nevoiţi să îşi cumpere materialele şi substanţele cu care trebuie să lucreze. Mai mult, trebuie să se roage de vecini sau rude să vină la cabinetul facultăţii pentru a le face diverse lucrări şi a putea astfel să înveţe. Eu nu a trebuit să fac aşa ceva niciodată, pentru că facultatea are toate dotările necesare şi avem permanent pacienţi, în urma unui contract încheiat cu primăria, prin care asistaţii sociali beneficiază gratuit de orice fel de tratament stomatologic”.

Lipsa materialelor şi disconfortul creat de sălile de curs învechite sunt resimţite de studenţii Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii „Carol Davila”, din Bucureşti.

Atuurile educaţiei în facultăţi de stat

Andreea, studentă în anul trei la această facultate, spune că scaunele din sălile de curs sunt neschimbate de zeci de ani şi că, din cauza lipsei anumitor substanţe, nu au mai făcut experimente de foarte mult timp. Cu toate acestea, preferă să înveţe la stat, în regim cu taxă, plătind anual 3.700 de lei, sumă apropiată de cea percepută la privat. “O diplomă de la stat este mult mai bine văzută de orice angajator decât una de absolvire a unei facultăţi private, deşi, teoretic, nu ar trebui să fie nicio diferenţă între ele”, admite ea.

“Cerinţele sunt mai mari la noi faţă de cele de la facultăţi private, iar studenţii de la stat sunt mult mai puşi pe învăţat”, numeşte ea atuurile sistemului de învăţământ pe care l-a ales.

Experienţa bate studiile din şcoală

Cum se comportă un angajator când are în faţă o diplomă de absolvire a unei instituţii de stat şi o alta de instituţie privată? Mihaela Forgaciu, specialist în resurse umane şi membru în boardul HR România, spune că există o tendinţă, nedeclarată, de a acorda mai mult credit absolvenţilor instituţiilor de stat. “Este o chestiune de încredere, greu de zdruncinat. Facultăţile de stat sunt percepute mai serioase şi se consideră că profesorii de aici îşi fac mai bine treaba. Sunt mai mulţi studenţi care pică la examene la stat, însă la particulare toată lumea trece”, explică ea percepţia angajatorilor.

Oricum, mai importantă decât diploma este pentru eventualii angajatori experienţa obţinută fie printr-un job în timpul facultăţii, fie prin acţiuni de voluntariat relevante.

Studentul nostru, clientul nostru

La nivel teoretic, un serviciu plătit asigură cumpărătorului calitate, seriozitate şi respect din partea vânzătorului. Lucrurile ar trebui să stea la fel şi în cazul instituţiilor private, al căror client este studentul. Iosif R. Urs, rectorul Universităţii „Titu Maiorescu” din Bu cureşti, spune că în calitate de profesor în privat nu şi-a permis să nu meargă la ore, să întârzie sau să nu se pregătească pentru fie care curs.

Pentru a reduce numărul surprizelor neplăcute la facultate, fie că este vorba de privat ori de stat, specialiştii în educaţie recomandă tinerilor să îşi depună candidatura doar după ce au stat de vorbă cu absolvenţi sau studenţi deja admişi în instituţiile respective.

Sunt utile şi forumurile de profil, iar vizita la facultatea respectivă le poate contura o imagine reală a instituţiei.

RESTRICŢIE

Profesori cu limită de vârstă

• O categorie de profesori care se regăseşte frecvent în sistemul de învăţământ privat o reprezintă dascălii care au trecut de 65 de ani, retraşi din activitatea de predare în facultăţile de stat. D
• in acest an, aceşti profesori vor reprezenta o problemă pentru universităţi, atenţionează Ion Ciucă, directorul Direcţiei Management Universitar din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
• “Legea nu mai permite existenţa acestor profesori în facultăţi decât cu titlul de consultanţi şi doar celor care sunt conducători de doctorat.
• Conducătorii de doctorat sunt însă puţini, ceea ce înseamnă că universităţile vor trebui să renunţe la multe dintre cadrele didactice, riscând să se confrunte cu o criză de profesori”, este de părere directorul din Ministerul Educaţiei, Ion Ciucă.
• Alţi profesori care predau în universităţi private vin fie din universităţile de stat, fie din rândul celor mai buni absolvenţi ai facultăţilor respective.