Ioana Lupea: „Dramatic este - şi dacă tot a vorbit, Crin Antonescu ar fi trebuit să ştie - că unii dintre oamenii rămaşi fără serviciu apelează nu la drogurile uşoare, ci la heroină”.
Elena Băsescu a ratat o temă reală de dezbatere: politica românească antidrog. La „Vorbe grele” a răspuns spontan şi sincer, pentru prima dată în această campanie electorală, unei întrebări despre legalizarea drogurilor uşoare: „Probabil că voi fi de acord cu această iniţiativă”.
Aşa cum în 2004, la o emisiune „Naşul” tatăl Elenei, Traian Băsescu, a mărturisit, fără să calculeze pierderile de imagine, că nu se opune căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Dacă Elena Băsescu n-ar fi retractat a doua zi declaraţia - intimidată pesemne de replica misogină, obtuză şi neliberală a lui Crin Antonescu - am fi discutat poate cu argumente şi contraargumente o problemă de actualitate, nicidecum mai puţin importantă decât altele. Chiar în aceste zile, parlamentarii dezbat pedepsele penale pentru consumul de droguri, iar Agenţia Naţională Antidrog, instituţie sub umbrela căreia li se asigură asistenţă medicală consumatorilor, se află în impas. Reorganizată în cadrul Inspectoratului General de Poliţie din motive bugetare, ANA va rămâne în iunie fără medicamente pentru dependenţi, iar în curând fără finanţare internaţională pentru proiectele deja aprobate, din cauza schimbării statutului juridic.
România este printre puţinele ţări europene care pun semnul egalităţii între traficantul de droguri şi consumator, tratându- l pe ultimul ca pe un infractor periculos, şi nu ca pe un bolnav. Portugalia a înlocuit în 2000 puşcăria cu tratamentul, decriminalizând consumul de droguri. După 9 ani, consumul de droguri printre adolescenţi a scăzut, la fel şi numărul celor infectaţi cu HIV în urma utilizării aceleiaşi seringi pentru injectare.
În ciuda legislaţiei penale dure, potrivit chiar statisticilor oficiale, consumul de droguri în România creşte, mai ales printre adolescenţi: de marijuana, de la 1,3% în 1999 la 3% în 2007, de cocaină, de la 0,8% în 1999 la 2% în 2007, de substanţe injectabile, de la 0,2% în 1999 la 1% în 2007. Iar rapoartele autorităţilor sunt - fie că e vorba despre droguri, fie că e vorba despre şomaj - cu câteva nuanţe mai roz decât realitatea. Pe toţi aceşti tineri îi aşteaptă doar puşcăria, în condiţiile în care consumul este în continuare pedepsit penal, iar ANA îşi va întrerupe activitatea. Drogurile reprezintă un subiect tabu. Nu e momentul să discutăm, avem teme mai importante, criza e prioritatea. „Asta trebuie să facă românii fără serviciu, să ia droguri uşoare, asta ne mai lipsea în România”, a pus-o la punct, populist, Crin Antonescu pe Elena Băsescu. Dramatic este - şi dacă tot a vorbit, Crin Antonescu ar fi trebuit să ştie - că unii dintre oamenii rămaşi fără serviciu apelează nu la drogurile uşoare, ci la heroină, care le distruge definitiv sănătatea.
Pentru a menaja sensibilităţile majorităţii, politicienii tac şi scriu pedepse în Codul Penal, aşteptând probabil ca şi în România, consumul de droguri să devină o problemă gravă de sănătate publică. La noi, politicile publice se fac doar atunci când e deja târziu.
Recomandările noastre
