Am asistat joi seară, la Operetă, la prima superproducţie muzical-teatrală românească: montarea, în coproducţie cu instituţia-soră din Budapesta, a musicalului „Romeo şi Julieta” de Gérard Presgurvic, după Shakespeare.
Este un spectacol-eveniment, poate în primul rând datorită imaginii pe care o propune. În urma unor investiţii serioase, Opereta s-a dotat cu echipamente scenice de ultimă generaţie, capabile să contribuie la crearea unor efecte speciale impresionante, pornind de la trape şi rotative şi terminând cu o orgă de lumini de ultimă generaţie. Echipa de realizatori maghiari, în frunte cu regizorul Miklos Gabor Kerenyi, a profitat din plin de aceste posibilităţi şi a creat un spectacol care te acaparează vizual, care combină mişcarea cu tehnica de scenă, muzica cu dansul, în decoruri spectaculoase, în permanentă transformare, şi cu costume splendide.
Din partea gazdelor, performanţa este în primul rând câştigarea pariului cu genul musicalului, despre care se credea că nu poate supravieţui în România în lipsa unor artişti cu pregătirea complexă cerută de acest tip de spectacol.
Ei bine, iată că nişte tineri aproape necunoscuţi au şansa să ajungă acum vedete, pentru că ştiu să cânte, să danseze şi să fie actori, simultan şi la fel de bine (în plus, beneficiind şi de vârsta personajelor pe care le redau).
Coregrafia Evei Duda este captivantă, dinamică şi expresivă, orchestra (deşi redusă numeric şi ascunsă în spatele scenei) răspunde excelent la solicitările dirijorului Balasz Stauroczky, iar publicul a reacţionat pe măsură.
Nu pot să închei fără a vă aduce în atenţie şi câteva nume: Julieta - Simona Nae, Romeo - George Papagheorghe (Jorge), Mercuţio - Victor Bucur, Tybalt - Ernest Fazekas, Benvoglio - Adrian Nour, Lady Capulet - Georgiana Mototolea. Dar toţi cei de pe scenă merită felicitaţi, efortul lor fiind total, pe parcursul unei perioade de pregătire suprasolicitante, ce a durat aproape 4 luni.
O realizare care va concura, mai mult ca sigur, pentru titlul de „Spectacolul anului”.