Tărtăria a intrat definitiv în istoria arheologiei mondiale prin descoperirea unor artefacte de excepţie, cu consecințe pentru întreaga preistorie europeană potrivit specialiştilor şi nu numai.

Este vorba despre cele trei tăblițe de lut cu semne pictografice vechi de peste șapte milenii, conform unor specialiști, descoperite în 1961 într-o așezare preistorică, la Tărtăria, în județul Alba. Unii experţi, mai ales străini, susțin că ar reprezenta cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii.

Mai vechi cu un mileniu

Plăcuțele au fost găsite în stațiunea preistorică de la Tărtăria, localizată în fața Haltei CFR, loc denumit de localnici 'Gura Luncii'. Primele mențiuni în literatura arheologică despre situl de la Tărtăria au fost făcute de Marton Roska, în repertoriul arheologic al Transilvaniei, apărut în 1942. Sesizând importanța sitului, Constantin Daicoviciu va include cercetarea sistematică a stațiunii în programul de lucru al Institutului de Studii Clasice din Cluj. Conducerea săpăturilor a fost încredințată cercetătorului Kurt Horedt, care a efectuat aici două campanii de săpături, în august 1942 și septembrie 1943. Săpăturile au fost reluate după mai bine de două decenii, de către Nicolae Vlassa, doctorand al profesorului Horedt.

Tăblițele au fost descoperite într-o groapă în care se aflau câteva fragmente dintr-un schelet, mai ales resturi dintr-un craniu aparținând unei femei având în jur de 50-55 de ani, oase a căror datare cu radiocarbon plasează vechimea acestora între 5.370 și 5.140 în.Hr.

Mult timp s-a crezut că tăblițele sunt mai vechi cu un mileniu decât cele descoperite la Uruk și Djemet Noar, componente ale scrierii sumeriene. Tăblițele, din care două sunt dreptunghiulare și una are formă discoidală, se află, de la descoperirea lor, în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.

S-a speculat

La peste o jumătate de secol de la găsirea lor există încă numeroase semne de întrebare și controverse, după cum notează Agerpres.

O parte a istoricilor străini, fascinați de enigma tăblițelor de la Tărtăria, sunt de părere că începuturile scrierii trebuie căutate în spațiul danubian, anulând astfel varianta că „civilizația începe de la Sumer”. Există însă și experţi care nu au crezut în autenticitatea celor trei plăcuțe, intrigați atât de modul în care a fost făcută descoperirea, dar și de faptul că Nicolae Vlassa, cel care coordona săpăturile arheologice din sit, nu a oferit prea multe detalii legate de aceasta.

Încă de la descoperirea lor, au existat istorici care s-au îndoit că plăcuțele ar aparține epocii, dar și contextului în care au fost găsite. S-a speculat inclusiv în jurul faptului că arheologul Vlassa nu s-ar fi aflat la momentul descoperirii plăcuțelor în locul în care acestea au fost găsite.

Istoricul din Alba Iulia Horia Ciugudean, care, în 1989, a participat la săpături de control la Tărtăria, susține că Vlassa, pe care l-a cunoscut personal ca student, era un om de o mare erudiție, extrem de bine cotat între specialiștii români, care nu ar fi avut de ce să recurgă la ceea ce speculează unii sau alții. Horia Ciugudean a menționat că săpăturile lui Nicolae Vlassa au fost destul de limitate, ținând cont că, în anii 60, posibilitățile de investigație erau mult mai restrânse decât în prezent.

Cu Carbon14

Tot potrivit lui Horia Ciugudean, caracterul senzațional al acestei descoperiri a fost, în prima fază, determinat nu atât de faptul că tăblițele purtau urmele unei scrieri primitive, cât de faptul că ele erau considerate dovada unor legături directe cu lumea Orientului. „Nu trebuie să uităm că, la data respectivă, metoda Carbon14, metodă de datare absolută, era de-abia la începuturi (...) și de aceea această paralelă pe care Vlassa a făcut-o a permis să se construiască o întreagă teorie despre contemporaneitatea civilizațiilor din momentul respectiv din Transilvania și cele din zona mesopotamiană. Când, la o distanță de câteva decenii, s-au făcut datări cu Carbon14 pe un fragment de craniu provenit din această groapă de la Tărtăria, surpriza a fost cu atât mai mare cu cât ele au indicat o vârstă mult mai mare, deci o vechime mai mare a descoperirilor din Transilvania față de cele din Orient, respectiv în jurul anului 5.000 î.Hr. Asta ar însemna cam șapte milenii în total, vechimea lor”, a precizat Ciugudean.

La rândul său, directorul general al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, susține că cercetările făcute în ultimii ani la Tărtăria par să confirme descoperirea lui Nicolae Vlassa.

Mult mai avansat

„Pentru spațiul european, la ora actuală vorbim, într-adevăr, de cele mai vechi încercări de dezvoltare a unui sistem de scriere. Faptul că sunt atât de puține indică tocmai că era un sistem care de-abia începea să se înfiripe și el nu a ajuns până la a se articula un sistem de scriere”, a mai declarat pentru Agerpres Horia Ciugudean, unul din cei mai avizați specialiști în ceea ce privește plăcuțele de la Tărtăria.

El a mai precizat că și nivelul civilizației agrare din acest spațiu era mult mai avansat decât al celei care se găsea spre nordul Europei, unde o parte a populației era încă în sistemul de culegător-vânător, deci nu existau sate înfloritoare. De asemenea, a subliniat că pentru Europa, tăblițele cu semne pictografice sunt o premieră, „o descoperire cu semnificații speciale și plasarea lor într-un context corect se va face pe măsură ce informațiile se vor acumula”.

O serie de descoperiri

 „A fost o altă chestiune care a dus la speculații și a permis unor răuvoitori să afirme că Vlassa chiar ar fi falsificat aceste tăblițe, ceea ce nu este cazul”, a mai declarat Horia Ciugudean.

Arheologul a mai precizat că Vlassa se afla pe șantier atunci când au fost descoperite plăcuțele, dar că nu era exact în locul în care au fost găsite în momentul ridicării pieselor din groapă.

„De fapt, sondajul care a fost efectuat mai târziu, în 1989, de către profesorul Iuliu Paul, de subsemnatul și Ioan Alexandru Aldea, a avut ca principală menire tocmai să verifice dacă succesiunea depunerilor arheologice și contextul arheologic este cel pe care l-a descris Vlassa în publicația sa din 1964. Trebuie să vă spun că, în săpătura făcută în 1989, s-a reușit inclusiv conturarea unei mici părți din acea groapă care apare în desenele vechi făcute de Vlassa la Tărtăria. Deci, din acest punct de vedere, să spunem, avem o primă confirmare. Nu ar trebui să existe semne de întrebare și din alt motiv, pentru că însuși Vlassa a documentat și apoi mulți alți cercetători după el, faptul că aceste semne care apar pe tăblițele de la Tărtăria nu sunt, de fapt, un unicat în cadrul civilizației neolitice de tip Turdaș. Există sute de asemenea semne, e adevărat nu grupate, ci apar izolat, de obicei pe vase din ceramică, semne pe care, însă, nu le regăsim cu o asemenea frecvență în alte civilizații contemporane de la sud sau de la răsărit de Carpați sau din Europa centrală”, mai spune Ciugudean.

Arheologul a apreciat că s-ar putea să asistăm în perioada următoare la o serie de descoperiri extrem de interesante în situl neolitic dintre Limba și Oarda, de lângă Alba Iulia, similar celor de la Tărtăria și Turdaș. Săpăturile au fost reluate la Tărtăria în urmă cu cinci ani, de către MNU Alba Iulia, Muzeul Național Brukenthal și Universitatea 'Lucian Blaga' Sibiu.

Autoritățile din Alba intenționează să înființeze la Tărtăria o rezervație și un muzeu al sitului, unde vor fi expuse piesele descoperite acolo, mai puțin tăblițele, și eventual reconstituite locuințe găsite în decursul cercetărilor.