Sherif Sultan, considerat unul din cei mai buni chirurgi din lume, face voluntariat în România în cadrul unor proiecte inovative. Zilele trecute a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității ”Lucian Blaga”, ocazie cu care a anunțat și ținta noilor sale cercetări: Premiul Nobel pentru Medicină.

În fața studenților la Medicină din Sibiu, profesorul Sherif Sultan a susținut o prezentare desprinsă parcă din scenariile unui film SF. O prezentare a muncii sale, a rezultatelor sale recunoscute la nivel mondial de chirurgia cardio-vasculară, dar mai ales o prezentare a ideilor sale despre un viitor în care tehnologia are o prezență și mai amplă în medicină. Un viitor în care, spre exemplu, studenții de la Sibiu să învețe cum să intervină chirurgical urmărind holograma lui Sherif Sultan. Pe tinerii medici, Sherif Sultan îi îndeamnă să plece la specializări în străinătate, de unde cu siguranță se vor întoarce acasă, susține chirurgul irlandez de origine egipteană.

Reporter: De ce România, de ce Sibiu? Sherif Sultan: Victor Costache (conferențiar universitar, director medical al Polisano – n.r.) este unul din cei mai buni prieteni ai mei și avea nevoie de ajutor. S-a mutat din Franța la Sibiu, înapoi în țara lui natală, așa că am călătorit și eu pentru a-i acorda ajutor, deși nu știam nimic despre ce se întâmplă aici, în afară de faptul că Victor pornește un proiect. Până la acea dată aveam deja o serie de realizări în Irlanda, așa că i-am spus ”Victor, vin să lucrăm împreună, la cazuri «nebun de grele» pentru a te ajuta să devii cunoscut și în țara ta”.

R.: Ați apucat să vedeți cumva și vreun spital public, de stat? S.S.: Am intrat în Spitalul județean, secțiunea dedicată universitarilor, care – din ceea ce am văzut – este chiar un pic în urmă în ceea ce privește standardele. Clar, este încă loc de creștere, dar trebuie să realizați că țara voastră abia acum începe să crească. Întotdeauna vor fi ”găuri de umplut și reparat”, dar important este că sunteți pe drumul cel bun. Aveți un președinte vizionar și să sperăm că va pune umărul și la rezolvarea acestor probleme.

R.: Iar după ce ați văzut astfel de condiții în spitalele publice, credeți că aici mai poate fi făcută performanță? S.S.: Am ajuns să cunosc și medici români, care lucrează în cadrul sistemului public și care încearcă să ridice fruntea și să aibă realizări în aceste condiții. Dacă ești dedicat, muncitor, ceea ce faci va vorbi pentru tine. Azi am avut o conferință de presă și toată lumea a fost pregătită să țină discursuri. Eu nu am vrut, ci am adus o fată de 28 de ani, pe care am operat-o cu un an în urmă, aici, la Sibiu. Am prezentat această fată pe care, acum un an, nimeni nu voia să o opereze. Avea o problemă complexă la o vârstă fragedă, ceea ce – sincer – nu prea întâlnim în Vest, deși nu are neapărat legătură cu zona geografică. Oricum, am prezentat evoluția acestei fete la un an după operație. Pe care o putea face, până la urmă, oricine. Diferența între succes și eșec este consecvența. Dacă ești consecvent în ceea ce faci, în mod cinstit și dedicat, vei reuși. Și nu contează că lucrezi într-un spital universitar sau într-unul privat: munca ta va vorbi pentru tine. Mai important, niciodată nu vei ști să zbori dacă nu îți deschizi aripile. Iar pentru asta trebuie să muncești.

R.: Apropo de autorități. Cum vedeți supra-birocratizarea din sistemul medical românesc, birocratizare care împiedică nume mari la nivel mondial să profeseze aici? S.S.: Trebuie să înțelegeți că în lumea aceasta există o mulțime de doctori. Și că, în mod natural, ca în orice alt domeniu trebuie să îți protejezi propria turmă de cei de din-afară. Există sisteme de acest gen peste tot în Europa, toți încearcă să își protejeze propria turmă și membrii ei. Totuși, când vine vorba de experți sau nume recunoscute la nivel mondial, nu prea există impedimente. Apar obligații birocratice doar când, spre exemplu, dorești să deschizi o clinică privată. Dar acestea sunt foarte importante, altfel te poți trezi cu tot felul de impostori. Dar, în același timp, sistemul trebuie să fie suficient de corect să asigure dezvoltarea lucrurilor în direcțiile potrivite. În ceea ce mă privește, eu nu am întâlnit nicio problemă. Și asta în condițiile în care timpul meu este foarte limitat. Am ajuns aici, la Sibiu, de la Dubai, iar de aici plec direct la Istanbul. Aici am lucrat la cazuri complexe, la fel fac și voi face și în alte părți. Cu alte cuvinte, prefer să lucrez, decât să îmi pierd vremea prin birouri încercând să îndrept probleme și sisteme funcționărești.

Medicii tineri, asemenea unor ”păsări migratoare”

R.: În discursul susținut în fața studenților, i-ați îndemnat să își întindă aripile și să profeseze în cât mai multe locuri, inclusiv și mai ales în străinătate. Or, asta este deja o problemă a sistemului medical românesc, ce suferă în urma plecării specialiștilor. S.S.: Haideți să vă dau un exemplu. Exemplul unui tip care a absolvit aici, a plecat în Franța, unde a lucrat în calitate de consultant mai întâi, a evoluat, iar în cele din urmă s-a întors tot în România. De ce credeți că s-a întors? Din cauza dorului de casă. Toate aceste ”păsări migratoare” poartă dorul de cuibul natal. Trebuie să le dați abilitatea și șansa de a se întoarce și să dezvolte și ofere servicii la rang de artă. Ceea ce trebuie să faceți este doar să le asigurați un ”cuib” la care să se întoarcă, fie că acesta este într-un spital universitar sau unul privat. Problema este că trăiți într-o perioadă cu importante schimbări, iar acestea cer resurse umane mari. Cererea este mare. Oamenii de aici încep să aibă standarde de viață tot mai ridicate și încep să pretindă servicii de calitate. Iar acolo unde există cerere, va apărea și ofertă. Este, de fapt, ca în orice afacere. În scenariul pe care îl văd eu, rolul spitalelor universitare va crește, odată cu performanțele acestora. Voi aveți aici, la Sibiu, oportunitatea aceasta.

R.: Pare prea simplu. S.S.: Ceea ce vreau să spun este că aveți o șansă imensă, cu o generație tânără foarte dinamică și trebuie să o pregătim pentru viitor. Asta înseamnă să le predăm astfel încât să învețe bine pentru a obține o diplomă, să le creăm posibilitatea să plece câțiva ani în afara țării pentru a primi suficientă experiență și, mai apoi, să se întoarcă pentru a ridica standardele medicale din România. Se va întâmpla asta doar dacă veți și investi într-un astfel de sistem. Un alt lucru pe care l-am văzut: acum doi ani, când am venit prima dată aici, am tratat pacienți care provin din zona Sibiului. Acum, însă, am avut pacienți din toată România și chiar și din afara țării, cum ar fi Germania sau Republica Moldova. Într-un timp extrem de scurt, dinamica lucrurile în ceea ce privește pacienții s-a schimbat foarte mult, atunci când s-a răspândit vestea că aici ne implicăm în rezolvarea unor cazuri complexe, pe care toți ceilalți specialiști din zonă le refuză. Deci, a început să se răspândească vorba că ”dacă ai o problemă, mergi la Sibiu”.

Despre Nobel

R.: Tot în discursul dumneavoastră ați pomenit și de un obiectiv al echipelor pe care le coordonați, acela de a obține un premiul Nobel în 2025. Poate fi închipuit că un astfel de premiu poate fi adus la Sibiu? S.S.: Puteți vedea că sunt într-o întâlnire, în care discutăm despre viziunea mea asupra viitorului, asupra a ceea ce cred eu că pot realiza. Este vorba de ”inteligența artificială” și despre ”mașinăriile care pot învăța”. Am arătat o parte din aceste idei în prezentarea mea dedicată studenților. Dacă vom reuși să combinăm inteligența artificială cu mașinile care învață pentru a dezvolta proiecte precum holograme care pot să predea 24 din 24 studenților conectați on-line, pe care să îi pot învăța cum să opereze. Sau să realizăm simulări pentru orice operațiune dintr-un spital. Voi aveți aici oameni foarte buni, mulți oameni cu care lucrez în Irlanda sunt din România și pot spune că sunt cei mai dedicați și sârguincioși oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Lucrează zi și noapte, fără odihnă. Deci, voi aveți o șansă pe care, de exemplu, eu nu o am: o generație tânără, foarte productivă. Prin urmare, haideți să ajutăm această generație prolifică, haideți să o implicăm în proiecte cu adevărat curajoase și vizionare. Căci viitorul este al acestui gen de proiecte.

R.: Vorbiți despre performanță, dar performanța cere bani. De unde ar putea veni în Sibiu bani care să susțină performanța în medicină? S.S.: Aduceți-vă aminte că atunci când Uniunea Europeană a fost creată, avea la bază ideea de ajutor reciproc. Chiar în momentul în care vorbim există mulți bani disponibili, pentru a putea fi demarate o mulțime de proiecte noi. Iar în astfel de momente intervin oameni precum Dana Preda, care reunește echipe, ale căror membri – după mai multe ședințe de ”brainstorming” – vin cu idei, redactează proiecte, le aplică, obțin finanțarea și implementează. Așa, la întâmplare, vă dau exemplul programului Horizon 2020, creat pentru proiecte în nano-tehnologie. Vorbim de finanțări disponibile în valoare totală de 30 de miliarde de euro. Dacă îi vom accesa și în mică parte, vom putea crea aici un hub tehnologic care nu va costa Guvernul României sau autoritățile locale un ban măcar.

Trei din patru oameni vor avea probleme cu sistemul vascular

R.: Apropo de proiecte, la Sibiu veți fi implicat – pentru început – în programul ”Saving Hearts”, pe care l-ați catalogat drept ”fantastic”. De ce? S.S.: Până în 2016, 75% din pacienții oricărui spital vor avea probleme legate de sistemul vascular. Deci, ceea ce este nevoie este să pregătim de pe acum medici curanți – actualii studenți. În general, oamenii nu înțeleg care sunt acest boli cardio-vasculare, nu înțeleg conceptul de atac de cord. De aceea, încercăm să pregătim de pe acum platformele necesare pentru tsunami-ul de cazuri care vor năvăli peste noi în următorii ani. În acest moment, curriculum școlar include prea puține despre bolile cardio-vasculare. Poate un capitol pe ici, pe acolo. Nu există însă atenție pentru prevenție, pentru cum să previi un astfel de dezastru sau cum să reacționezi când un astfel de dezastru apare. Tocmai de aceea, un astfel de proiect precum ”Saving Hearts” încearcă să atragă atenția asupra unor realități precum aceea că, dacă fumezi, până la 41 de ani vei avea un atac de cord. Dacă vei folosi mult zahăr, până la 45 de ani vei avea diabet. Nu există alt viitor, iar eu vreau doar să spun și să predau astfel de lucruri. Zahărul este mai periculos decât alcoolul și fumatul la un loc. Zahărul!

R.: În cadrul proiectului ”Saving Hearts” veți lucra alături de tineri studenți sibieni și de tineri medici din România și alte câteva țări. Aveți timp? S.S.: În fiecare an, vara, timp de două săptămâni vor veni la Sibiu doctori din întreaga lume. Timp de o săptămână voi lucra eu alături de acești medici, iar în cea de-a doua săptămână vor susține seminarii medici din Lund și de la Sibiu. Anul acesta, școala de vară va avea loc din 15 până în 30 iulie.

R.: Mi s-a spus că lucrați cel puțin 12 ore pe zi. Merită? S.S.: Mai întâi, poate ar trebui să vă spun că eu vin să lucrez la Sibiu ca voluntar. Nu sunt plătit de nimeni. Vin aici ca să îl susțin pe Victor. Și astfel am lucrat toată viața, credeți-mă. Nu am cerut niciodată nimic, dar am reușit lucruri impresionate, ceea ce să știți că generează un sentiment aparte. Iar dacă îmi văd un pacient bine tratat și fericit, asta valorează pentru mine cât toți banii din lume. Azi am prezentat acea tânără de28 de ani pe care am tratat-o și care acum e independentă de orice tratament. Nu există pe lumea asta un salariu suficient de mare care să se compare cu senzațiile pe care le trăiești atunci când ai satisfacția faptului că ai făcut un lucru bun. Orice act aleatoriu de caritate este minunat, dar a face bine în mod intenționat este cel mai frumos lucru.