România stă pe un butoi cu pulbere. Pe turnanta crizei economice mondiale vin obligaţiile financiare asumate faţă de FMI, dar şi o realitate sociologică cu potenţialul unei bombe cu ceas: nemulţumirea socială.
Firul duce, decisiv, într-un viitor perforat de greve şi de conflicte de muncă mutate în stradă. Evz.ro a stat de vorbă cu Victor Ciorbea, fost prim ministru şi lider sindical, pentru a prognoza viitorul unei Românii care-şi dă, în următoarele luni, examenul de maturitate instituţională.
Prognozele economice pentru anul în curs sunt mai mult decât alarmante. Şomajul va sări cu câteva procente, salariile bugetarilor urmează să fie îngheţate, iar sectorul privat e din ce în ce mai slăbit de efectele crizei financiare. În lumea occidentală, protestele şi revendicările fac agenda zilnică de câteva săptămâni. Franţa, Spania sau Grecia sunt doar câteva exemple. E prognozabil un scenariu similar şi în România? Poate nemulţumirea socială să degenereze în greve masive?
“Totul depinde de gravitatea crizei”
Fostul premier al Convenţiei Democrate din anii ’90 are o opinie clară:”Nu vom avea proteste masive decât dacă ajungem în faliment naţional, după modelul Bulgariei din anii ‘90”. Deşi crede că “neştiind cu precizie condiţiile impuse de FMI, e dificil să facem prognoze”, Victor Ciorbea e aproape sigur că grevele de amploare vor fi absente, din cel puţin două motive.
“Spre deosebire de anii ’90, când aveam o mişcare sindicală puternică, astăzi situaţia e diferită. Redutabile mai sunt doar sindicatele bugetare, care ar putea mobiliza mulţimi importante. În rest însă, e foarte greu să scoţi pe cineva în stradă”. Ciorbea are o şi o a doua explicaţie, pe care o numeşte subiectivă: “Mulţi lideri sindicali sunt apropiaţi ai celor două FSN-uri aflate la putere”.
Sindicalistul, faţă în faţă cu pasiunile politice Există o incompatibilitate clară între funcţia sindicala şi cea politică? Victor Ciorbea crede că un răspuns pozitic ar fi ipocrit: “Sindicatele trebuie să fie independente, dar ele nu pot fi apolitice. Toate au o anumită orientare, impusă de cei care la conduc. Şi pe mine mă colindau mereu partidele când eram lider sindical. Totuşi, trebuie să avem în vedere că, la noi, sindicatele nu s-au construit pe criterii ideologice, precum în Franţa sau Germania. Orientarea s-a făcut în funcţie de preferinţele personale ale liderilor”.
“Situaţia de acum nu e comparabilă cu cea din mandatul meu. Păi, noi aveam 600 de milioane de dolari rezervă valutară şi 3 miliarde datorii. Eram cu spatele la zid, nu puteam face fiţe şmechereşti, balcanice”
“Statul este astăzi doar un arbitru în dialogul dintre patronat şi sindicate. Mai sunt foarte puţine societăţi gestionate de stat. Totuşi, nu poţi spune poveşti când oamenilor le ajunge cuţitul la os. Dacă se merge în continuare pe “hai să furăm”, amărâţii de pensionari, de salariaţi la limita subzistenţei sau de şomeri pot protesta necontrolat. Iar acesta este un pericol real” Victor Ciorbea, fost prim-ministru
Mâine, puteţi citi în Evenimentul Zilei o analiză dedicată pericolelor protestatare care pândesc România afectată de criză. În ce măsură este posibil un viitor caracterizat prin greve masive şi revendicări de stradă? Cât de puternică este mobilizarea sindicală autohtonă? Şi cum ar putea reacţiona românul mediu statistic în faţa restrângerii drepturilor sale salariale, a disponibilizărilor şi a unui conflict tot mai intens între muncă şi capital? Răspunsurile, mâine în EVZ.
Recomandările noastre
