După ce în ianuarie a fost pus în libertate „pe caz de boală”, violatorul Dorel Lazăr s-a mutat în apartamentul mamei sale. Chiar sub vechea sa locuinţă, cea trecută în buletin.
Vecinii de scară spun că l-au văzut în urmă cu câteva zile. Mama violatorului susţine că nu ştie nimic despre fiul său. Pare să-şi amintească însă despre „vizitele” prin puşcării ale acestuia. Actualul proprietar al locuinţei, cel la care ajung citaţiile pe numele lui Dorel Lazăr, o acuză pe bătrână că foloseşte „renumele” fiului pentru a băga frica în vecini, în timpul diferendelor din bloc.După ultima eliberare din puşcărie, în ianuarie, Dorel Lazăr s-a mutat în apartamentul mamei sale. Inspectorii Consiliului verifică dacă magistratul Dana Grosu, de la Judecătoria Sectorului 5, a luat o decizie corectă în cazul recidivistului Dorel Lazăr. Judecătoarea Dana Grosu - cea care a decis, la jumătatea lunii trecute, să-l pună în libertate „pe caz de boală” pe recidivistul Dorel Lazăr - a intrat, ieri, în vizorul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). „Materialul publicat în «Evenimentul zilei» va fi avut în vedere de către Inspecţia Judiciară a CSM, care verifică modul în care au fost gestionate dosarele ce au avut ca obiect amânarea şi întreruperea executării pedepselor. Rezultatele controlului vor fi aduse la cunoştinţa publicului”, a explicat, ieri, pur tătorul de cuvânt al CSM, Cecilia Morariu. Decizie comunicată după o săptămână În acelaşi timp, de astăzi, poliţiştii ar putea avea „mână liberă” să-l vâneze din nou pe Lazăr - condamnat la 13 ani şi 6 luni de închisoare după ultimul viol pentru care a fost pus sub acuzare de procurori, în 2002. Şi asta după ce, ieri, Penitenciarul Jilava a anunţat că va transmite Serviciului Urmă riri al Poliţiei Capitalei mandatul de executare pe numele lui Lazăr.
„Abia ieri conducerea Judecătoriei Sectorului 5 a hotărât că e timpul să-i anunţe pe oficialii închisorii că judecătoarea Dana Grosu a revocat, cu o săptămână în urmă, măsura de întrerupere a executării pedepsei pentru Dorel Lazăr. Nu îmi explic de ce a durat atât de mult trimiterea unei hârtii”, au explicat surse din rândul anchetatorilor. „Dle Lăzărică, urmărirea continuă...”
Potrivit aceloraşi surse, deşi au fost de nenumărate ori pe urmele lui, poliţiştii sunt convinşi că vor pune mâna curând pe Lazăr, cunoscut de oamenii legii ca „Lăzărică”. Informaţia este „confirmată” şi de unul dintre cititorii EVZ care a postat pe site-ul ziarului următorul mesaj: „Daaaaaaaaa, acesta este numele de scenă al acestui violator. (...) Nu ştiam că este liber... În luna septembrie, când l-am prins, a spus că ne-am chi nuit degeaba, întrucât în maximum o lună este liber şi... a avut dreptate. În toamna lui 2008, a fost urmărit de un echipaj de poliţie în comuna Ghimpaţi, în timp ce conducea un autoturism Mercedes cu numere de Germania.
Maşina a fost ciuruită, dar el a reuşit să fugă într-un lan de porumb. Totuşi, la scurt timp, într-o noapte, la ora 2.00, l-am prins într-un imobil insalubru din sectorul 1, ascuns într-un WC, având asupra sa un cuţit şi două telefoane mobile. Degeaba... mi-a promis că în foarte scurt timp o să fie liber şi Da... a avut dreptate. Aşa că domnule Lăzărică, urmărirea continuă....”
VIOLENT ŞI CU APROPIAŢII
Îşi tortura copiii şi-i obliga să participe la furturi În 2002, când a comis ultimul viol pentru care a fost pus sub acuzare de anchetatori, Dorel Lazăr era familist. În dosarul său, la rubrica „stare civilă” stătea înscris: căsătorit, doi copii (Eduard, acum în vârstă de 23 de ani, şi Marian, în vârstă de 15 ani). Potrivit declaraţiilor autorităţilor şi ale vecinilor familiei Lazăr, în perioadele în care nu se afla în puşcărie, recidivistul îşi maltrata fizic şi psihic atât soţia, cât şi pe cei doi fii. „Scandalurile la ei se ţineau lanţ.
Nu de puţine ori vecinii au chemat poliţia pentru a o scăpa pe femeie şi pe copii din mâinile lui. Odată, l-am găsit cu cuţitul la gâtul fiului său cel mic. Urla că-l taie dacă nu ne îndepărtăm. (...) Între timp, femeia a pro fitat de faptul că Lazăr a primit 13 ani şi jumătate de închisoare, a divorţat şi a plecat cu copiii. Nu mai locuiesc pe Aleea Cetăţuia”, povesteşte unul dintre poliţiştii de la Secţia 20, chemaţi atunci în ajutorul micu ţului. Şi, de parcă bătăile şi ameninţările cu moartea nu ar fi fost de-ajuns, Dorel Lazăr ţinea morţiş ca fiii săi să-i calce pe urme.
Astfel, în noaptea de 13 spre 14 aprilie 2002 - cu doar două săptămâni înainte de a-şi ataca ultima victimă, Lazăr şi-a obligat fiul cel mare, pe atunci în vârstă de 17 ani, să meargă cu el la furat. Aşa cum reiese din documentele aflate la dosarul său, bărbatul a furat un Oltcit şi şi-a obligat copilul să urce la volan.
Ulterior, tatăl şi-a recunoscut fapta, iar fiul a fost pus sub acuzare pentru complicitate la furt calificat, fiind internat într-un centru de reeducare. „Minorul reclamă că a fost luat de tatăl său la săvârşirea mai multor fapte antisociale şi că l-a însoţit pe acesta de teamă că va fi bătut dacă se va împotrivi”, notează reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilul (DPC) a sec torului 6, în fişa personală a lui Eduard, ataşată la dosar. Bazându-se pe declaraţiile ve cinilor, ale profesorilor tâ nărului şi ale apropiaţilor familiei, inspectorii DPC susţin că „Eduard Lazăr este un copil deosebit de cuminte, muncitor şi cu rezultate bune la şcoală. (...) Când nu e închis, Dorel Lazăr locuieşte cu soţia şi copiii cărora le aplică «tratament» fizic şi verbal”, completează oficialii Direcţiei.
„EVENIMENTUL ZILEI” I-A GĂSIT BÂRLOGUL Acasă la recidivistul „Lăzărică” După ultima eliberare din puşcărie, în ianuarie, Dorel Lazăr s-a mutat în apartamentul mamei sale. Chiar sub vechea sa locuinţă, cea trecută în buletin. Una dintre vecinele bărbatului spune că l-a văzut ultima dată acum două zile. „Aici stă. A fost alaltăieri”, zice o femeie care locuieşte în respectiva scară, în blocul din cartierul Militari. Închide însă repede uşa, motivând că e bătrână şi că nu vrea să aibă mai mult de-a face cu această poveste. “Am găsit patru urme de topor într-o uşă”
Fostul apartament al lui Dorel Lazăr se află în aceeaşi scară, la un etaj deasupra locuinţei mamei sale. Locuinţa a fost vândută de către fosta soţie a lui Lazăr în urmă cu patru ani, la scurt timp după ultima condamnare primită de acesta.
La momentul respectiv, femeia le-a motivat cumpărătorilor că are nevoie de bani pentru a-l scoate pe bărbat din închisoare. Actualul proprietar, C.B., povesteşte că a luat apartamentul vraişte: „Era dezastru aici. Am găsit patru urme de topor într-o uşă”. A observat că Dorel Lazăr a revenit în bloc luna trecută. De atunci l-a văzut de două-trei ori, ultima dată în urmă cu vreo săptămână. Din câte ştie, violatorul are şi maşină. „Arată la fel ca în poza din ziar, numai că are părul desfăcut. În rest, e ca în poză”, explică C.B. E revoltat de faptul că un om precum cel despre care a citit în ziar şi pe care el şi soţia sa îl văd din când în când pe aceeaşi scară întunecată de bloc este lăsat liber. Crede că autorităţile nu vor să facă niciun efort pentru a-l arunca după gratii. „Îl trimit pe fiu-meu la tine!” Toate citaţiile pe numele lui Dorel Lazăr ajung în continuare la vechea adresă. De câţiva ani, C.B. face tot posibilul pentru a le explica expeditorilor că Dorel Lazăr nu mai are de-a face cu respectivul apartament. „Acum două săptă mâni au venit şi nişte poliţişti la uşa mea. Voiau probabil să-l ia în evidenţă. I-am rugat să mă lămurească de ce ajung toate hârtiile la mine, în continuare.
Le-am zis că stă dedesubt, la mama sa. Nu ştiu ce s-a întâmplat mai departe”, spune bărbatul. Completează apoi că şi ceilalţi vecini îl cunosc şi îi ştiu de frică. Mama sa îi fo loseşte chiar „renumele” pentru a-şi rezolva diferendele cu vecinii: „Se stricase o ţeavă, şi ne-a zis într-o zi: «Rezolvaţi. Dacă nu, îl trimit pe fiu-meu la tine!»”, spune C.B. Din uşa apartamentului său, bătrâna Neacşa Lazăr răspunde incoerent la câteva întrebări.
Spune mai întâi că n-are nimic de-a face cu Dorel Lazăr. „Nu e fiul dumneavoastră?”. „A fost”, răspunde femeia, însă nu e clar dacă îl reneagă sau se referă doar la faptul că a trecut pe la ea. Nu poate spune nimic despre ziua când l-a văzut ultima dată. „Acum o lună, acum un an?”, întrebăm. „Nu ştiu, că sunt bătrână şi bolnavă”. Pare însă să-şi amintească puţin despre “vizitele” prin puşcării ale fiului său: „Ştiu că a fost la Rahova şi la Jilava. Mai mult nu ştiu...”.