Despre pădurea Hoia-Baciu de lângă Cluj-Napoca se spune că este un loc dincolo de timp unde au loc tot soiul de fenomene stranii, de la apariții de fantome, la iele, strigoi și OZN-uri.

Zona este considerată un fel de Triunghi al Bermudelor din România, majoritatea curioşilor trecând aici prin experienţe ciudate, care îi marchează pe viaţă, scrie Viața liberă Galați.

Oamenii care locuiesc în apropierea pădurii sunt foarte temători şi îi sfătuesc pe cei cu spirit mai aventurier să fie cu băgare de seamă când pătrund în codrul pe care îl consideră un sălaş al Necuratului.

Localnicii se feresc să intre în pădure și vorbesc despre stări și senzații inexplicabile: stări de vomă, greață, uneori chiar arsuri pe piele.

Cei care s-au aventurat totuși au declarat că s-au simțit tot timpul urmăriți de umbre care se plimbau printre copaci. Se spune că odată ce ai intrat în această pădure nu eşti niciodată singur.

Primul curajos care s-a decis să facă o cercetare amănunţită a acestui loc misterios a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). Acesta a fost atras de poveştile incredibile pe care le-a auzit despre Pădurea Hoia-Baciu şi a început să înteprindă numerose călătorii în locul enigmatic.

Nu a durat mult şi rezultatele la care se aştepta au început să apară. Omul de ştiinţă a observat cum de fiecare dată când se aventura prin pădure era urmărit de nişte umbre, într-un final reuşind să le fotografieze. Surpriza a fost şi mai mare atunci când a developat fotografiile: pe lângă acele umbre mai erau tot felul de siluete şi lumini stranii pe care nu le mai văzuse până atunci. În curând, rezultatele incredibile pe care le-a obţinut au atras şi alţi cercetători, care s-au implicat în studiul acestui loc misterios.

Fenomenul care a reuşit să răspândească faima Pădurii Hoia-Baciu şi peste graniţe a avut loc pe data de 18 august 1968. Atunci, un tehnician-militar pe nume Emil Barnea, în vârstă de 45 de ani, a vrut să petreacă un weekend, alături de prietena sa şi încă doi amici, undeva în mijlocul naturii, departe de zgomotul oraşului.

Contrar avertismentelor, cei patru au ales să se aventureze în pădurea misterioasă. Fiind plecat în căutare de lemne pentru foc, acesta se pomeneşte chemat de prietenii săi. Când a ajuns, nu mare i-a fost mirarea să observe un OZN care survola deasupra pădurii fără să emită vreun sunet. După câteva manevre, obiectul zburător neidentificat a început să emane lumină şi s-a ridicat spre cer, dispărând din câmpul vizual.

Cu toate astea, OZN-ul a rămas imortalizat în fotografiile pe care Emil a reuşit să le facă, unele dintre cele mai clare fotografii cu OZN-uri din lume. La scurt timp, aceste fotografii au fost verificate de experţi, pentru a li se determina autenticitatea, care - surprinzător - a fost incontestabilă. Vâlva stârnită a făcut ca fotografiile să apară pe la toate întrunirile ufologice din lume şi prin toate revistele dedicate acestui fenomen.