Nu-i vede nimeni la televizor, dar sunt cei care încearcă să salveze vieţile celor care aleg să moară pe şine. Sting incendii, culeg şi recuperează ce pierd oamenii de pe peron.

Au pregătire de pompieri, de salvatori de mină, instruire de "prim ajutor", sunt pregătiţi să intervină 24 din 24, în caz de cutremure sau calamităţi - pentru acţiuni de tip "search and rescue" ( n.r. - căutare şi salvare) -, se deplasează, la suprafaţă, cu autospeciale ca acelea ale SMURD şi, cu toate astea, nu-i vezi la ştiri. Se pricep la descarcerări, salvează vieţi, recuperează bunuri, cară cadavre - sau rămăşiţele celor decedaţi, după caz -, dar nu sunt niciodată în faţa camerelor de luat vederi.

N-au elicopter, nici girofar, dar sunt o "unitate" de elită. Sunt electricieni, lăcătuşi-mecanici, pompieri sau te miri ce orice altceva. Simpli meseriaşi. Nici unul n-a dat vreun interviu. În total sunt 50, două echipe, împărţite în trei ture. Una pe zona de nord, cealaltă pe sud.

Au grijă de cei 650.000 de călători, din cele 48 de staţii, care circulă pe 60 de kilometri de şină dublă. Sunt "Salvatorii" de la metrou.

Salvatorii fără medic şi girofar

"Nu suntem nici cal, nici măgar!", exclamă cu năduf Traian Luca, şef de serviciu la Secţia de Urgenţe şi Informaţii Clasificate a Metrorex.

"Avem două autospeciale, dotate cu tot ce trebuie, trusă de descarcerare, de prim ajutor, extinctoare, furtune, costume calorice, lanterne, etc., da’ nu cu girofar. Medicii sunt de la Salvare. Dacă se întâmplă ceva şi se blochează un tunel, băieţii merg pe la suprafaţă! O maşină e la intersecţia lu’ Dimitrie Cantemir cu Splaiul Independenţei - la staţia Unirii 1 - şi alta la colţu’ lu’ Titulescu cu Calea Griviţei - la Basarab 2 !". Îi sare în ajutor şoferul maşinii de la Unirii 1, Mihai Stoian: "Mergeam la intervenţie şi m-a luat radarul! Cu 60 la oră! Mi-a venit amenda la întreprindere!".

"I-am găsit corpul între şine, capul alături şi o mână mai încolo"

"Cred că de s-ar vedea sinucigaşii după ce trece metroul peste ei, nu le-ar mai veni ideea să-şi pună capăt zilelor aşa...", decretează Ion Purcaru, şeful de tură al "Salvatorilor" de la Unirii 1. Traian Luca îl completează: "Imaginile sunt înfricoşătoare! S-a dat hotărâre să nu mai fie difuzate!".

Ion Ghircoiaş, şeful lor pe timp de zi, este din ’93 la Salvare: "Să scoţi capu’ de colo şi mâna de dincolo, nu e distractiv! Practic, te marchează!". Mezinul trupei de la Unirii, Bogdan Secară, a făcut armata la pompieri şi a prins drag de meserie. Pozează într-un dur: "La două săptămâni după angajare, acu’ trei ani, la Basarab, o femeie a sărit... Am crezut că e copil. Era mică. I-am găsit corpul între şine. Credeam c-o să-mi fie frică, da’ nu mi-a fost!", bravează puştiul.

A vrut să se omoare că nu luase la facultate

Mihai Predescu, la fel de tânăr, este norocos: "Am patru ani la Salvare, dar n-am prins morţi pe tura mea, doar incendii...". Şi astea sunt o problemă. "Acu’ trei ani, între Apărătorii Patriei şi Piaţa Sudului au luat foc nişte traverse de lemn, îmbibate cu ulei. Necazul era că le stingeam şi, după ce trecea trenul, de la curentul de aer se aprindeau din nou! O oră jumate ne-am chinuit. Nici n-am oprit trenurile! Era curent de 750 de volţi, da’ ne-am făcut treaba", se laudă şeful Ion Ghircoiaş.

Au fost cazuri, fericite, când amărâtul caruia i se urâse cu viaţa a avut zile. "O grefieră s-a aruncat, a trecut trenul peste ea şi a scăpat cu câteva zgârieturi. A vrut să se omoare că nu luase la facultate. E o şansă la un miliard, ba la un triliard!", îşi face cruce Ion Purcaru, în timp ce probează o cască de pompieri cum vezi la televizor.

Zece sinucigaşi în cinci ani

"Nu i-am contabilizat, nu-mi place!", se justifică nea Purcaru când e întrebat câţi sinucigaşi a văzut. Statistica este crudă. O are Ion Ghircoiaş: zece inşi în cinci ani. Recordul a fost în 2009, cu patru bucăţi. În 2010, un tânăr de 25 de ani şi-a curmat zilele sub roţile metroului şi o femeie a fost luată de salvare după o tentativă nereuşită.

"Emotivul" trupei este Mihai Stoian, un zdrahon roşu în obraji, cu cercel în ureche. Are la activ patru sinucigaşi: "Nu-i ţinem minte, că ne face rău". Îşi aminteşte de prima experienţă macabră: "Tremuram! Era la Izvor, un bărbat. Nu-i găseam piciorul... Se agăţase sub tren. Ţin minte că avea pantoful plin de vasilină!", tremură bărbatul de 36 de ani.

"Mai tare m-am emoţionat tot la Izvor, în 2009. I-a tăiat picioarele lu’ unu! L-am dus cu targa. M-a mirat că nu sângera. Cred că de la şoc. Mormăia, da’ nu se înţelegea nimic".

"Ce-ai mai scos, tată, dintre şine?"

"Mă întreabă fetiţa, când vin acasă: «Ia zi tată, ce-ai mai scos din şine?». Mă aude când îi povestesc lu’ maică-sa...", râde Ion Purcărea. Se felicită că n-a avut nevoie de trusa de descarcerare: "Ne-a ferit Dumnezeu să ne folosim cunoştinţele! Ştim staţiile de metrou pe dinafară. Facem ture de inspecţie de mai multe ori pe tură. Mai bine prevenim decât să se întâmple ceva!", povesteşte bărbatul în timp ce le aruncă grăunţe peştilor din acvariul de un metru cub de apă, proprietate a "Salvatorilor" de la Unirii 1. Au acolo zece peşti. Veteranul este un biban auriu.

SALARIU: 15 MILIOANE DE LEI VECHI

La fel ca minerii-salvatori

Cei 50 de salvatori de la metrou sunt instruiţi, la fel ca minerii-salvatori, la "Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Securitate Minieră şi Protecţie Anti-Explozivă" Petroşani.

Fac cursuri de câte o săptămână, periodic. Sunt testaţi fizic şi psihic anual. Au meserii din cele mai diferite, dar toate în legătură cu munca în subterean. La urma urmei, nu ştii ce ai nevoie la necaz, de electricieni, lăcătuşi sau mecanici.... dau teste fizice de câte ori sunt solicitaţi. Ca în armată, cu masca de oxigen pe figură, în echipament complet.

Nea Ion Purcaru râde: "Pe banda rulantă. Uneori şi-în sens invers. Merge şi aşa!". Câştigă, în mână, cam 15 milioane de lei vechi.

SPECIALIŞTI ÎN RECUPERAT VERIGHETE

Ce mai pierde românul la metrou

În afară de mici incendii, sinucigaşi şi alte mărunţişuri, salvatorii de la metrou au şi alte preocupări. Să recupereze ce mai scapă călătorii între şine. Pe băieţi îi umflă râsul: "Ne cheamă pentru tot felul de prostii, de la acte, buletine până la telefoane, lentile de contact, papuci, pantofi, sacouri, carduri de memorie, portmonee, ghiozdane, până şi role!", turuie pe cinci voci echipa de la Unirii.

Traian Luca îşi aduce aminte de o tipă care îşi scăpase verigheta: "Era mai demult, când îi chemam noaptea, după doişpe când se tăia curentul. Îi puneam să caute şi ei. Aia, că n-avea încredere că cine o găseşte, i-o dă înapoi, ne-a arătat într-o parte şi ea căuta în alta. A găsit-o singură!".