Mugur Isărescu nu e ministru, nu e şef de stat, nu se eternizează în talk-showuri la Antene şi Realitatea, nu atacă presa.

E calm, ponderat, precis în exprimare şi acţiune. Parc-ar fi un neamţ nimerit la o sindrofie românească tocmai când "ai noştri" încep să se pocnească la scăfârlie cu sifoanele, ridicându-şi mesele în cap.

Ca nimeni altul, a ştiut să-şi construiască o echipă ale cărei competenţe au ţinut, de douăzeci de ani, ţara deasupra prăpastiei. A refuzat să dea drumul tiparniţei de bani chiar în momente când, în confruntarea cu totalitarismul iliescian, o astfel de opoziţie te costa scump.

De prim-ministeriatul lui ne amintim doar vag - şi e cel mai bun lucru care se poate spune despre el: într-o ţară de gureşi isterici, de ţaţe neruşinate şi bătăuşi năclăiţi de ură s-a comunicat şi s-a acţionat omeneşte. L-am votat când a candidat la Preşedinţia României şi probabil că însănătoşirea ţării ar fi început încă din 2000, scutiţi fiind de încă patru ani de lichelism patronat de Iliescu.

Mugur Isărescu a vorbit în tot acest timp despre problemele României. Şi nu numai că a vorbit, dar a propus şi soluţii. A făcut-o şi o face în termeni precişi, cu voce calmă, fără să-şi smulgă părul din cap şi fără să-i ia de guler pe cei care-i bruiază discursul.

Or, pe malurile Dâmboviţei, dacă nu urli din toţi bojocii, dacă nu minţi cu neruşinare şi nu dai "bărbăteşte" cu pumnul în masă, vorbele-ţi sunt absorbite de pereţii vătuiţi ai nepăsării şi aroganţei multilateral dezvoltate. Ca să te audă cineva, trebuie să tragi cu Bazuka în pepeni, à la Vadim, ori să perorezi monomaniac şi isteric, precum Crin Antonescu. Nu întâmplător, cele două voci, a balamucului ce dă în verde, şi a liberalismului roşu, au ajuns astăzi să bubuie la unison.

Într-o ţară în care se trăieşte, de când lumea, pe sponci, în care populismul grobian şi vulgaritatea deşănţată sunt ţinute la mare stimă, discursul ponderat, raţiunea şi profesionalismul sunt călcate în picioare. Antonescu, acest bun-la-nimic cu aere de primadonă, a cărui singură performanţă o reprezintă propulsarea lui Bogdan Olteanu în poziţia de viceguvernator al Băncii Naţionale (!), care politizează şi mâncarea din blidul pisicii, încearcă să-l tragă în jocurile murdar-obstrucţioniste şi pe Mugur Isărescu. Cu ce scop? Încercaţi să ghiciţi!

Haidamacii din zona presei şi-au dat mâna cu politicienii iresponsabili într-un cor aproape fără precedent al huiduielilor la adresa lui Isărescu. Ca singur şi solid dig în faţa dezastrului, guvernatorul Băncii Naţionale e îmbrâncit în sub-mahalaua în care tronează de atâţia ani toxinele comunismului ceauşeştian, vulgaritatea monstruoasă şi demenţa împănată cu ură.

Pentru că are soluţii, Mugur Isărescu trebuie torpilat. Pentru că e lucid, trebuie împroşcat cu noroi. Pentru că nu cedează, trebuie lapidat. Ţara e musai să intre, urgentissim, ca în burta vârcolacului, în buzunarele miliardarilor cu dosar la Securitate şi în conturile bişniţarilor apăruţi din subteranele unei Românii coşmareşti.

N-am auzit ca vreun politician să emită păreri cât de cât articulate despre rezolvarea crizei. I-am auzit, în schimb, urlând ca smintiţii că vor alegeri anticipate. Că vor putere. Că vor să ajungă cât mai aproape de gura sacului cu bani. Am spus-o în repetate rânduri: nu sunt un fan pedelist, nu cunosc şi nu frecventez pe absolut nimeni din lumea politică.

Dar deocamdată acesta e partidul care a ajuns în mod democratic la guvernare. Vigilenţii de pe diverse site-uri îşi închipuie că marchează puncte decisive reproşându- mi că atac oameni care nu conduc ţara. Să fim serioşi. Ca intelectual, eu comentez discursurile publice aflate la putere.

Or, vocile tari ale discursului public se află în media, în presa scrisă şi în hăurile internetului. Ele sunt încrengătura solid articulată în care-i întâlneşti şi pe Antonescu, şi pe Ponta, şi năimiţii de la Antene şi Realitatea, şi pe autorii de pamflete ideologice. Aceştia din urmă scâncesc în piaţa publică pentru c-ar fi, chipurile, ignoraţi. La ce s-ar aştepta? Sunt ignoraţi pentru că papagalicesc de-amboulea (dacă pot spune aşa!) nişte fraze nu doar lipsite de acoperire logică, ci şi incredibil de prost scrise.

Când tonul va fi dat de "intelectualii lui Băsescu", mă voi referi şi la ei. Dar, deocamdată, studiorile televiziunilor, ziarele şi site-urile gem de "intelectualii lui Antonescu" (vă amintiţi lista în care-şi autoproclamau apartenenţa?) şi de "intelectualii lui Iliescu."

Atacurile împotriva lui Mugur Isărescu sunt doar exerciţii gălăgioase pentru o execuţie viitoare. Deocamdată, în bătaia puştii se află Emil Boc. Dar e limpede că cei care au pus de câteva săptămâni la bătaie absolut totul pentru a-l demoraliza pe premier au în vizor următoarea victimă: Mugur Isărescu. După care, jaful poate să izbucnească în întreaga lui pălălaie infernală.