Restul “tovarășilor” s-au privatizat. Performanţă uluitoare în reglarea conturilor cu trecutul comunist: după douăzeci de ani de amnezii şi tergiversări, lustraţia cu etichetă românească îl mai găseşte în picioare doar pe “ultimul mohican” Ion Iliescu. Doar câţiva primari sau consilieri judeţeni şi locali, o serie de no-name-uri politice şi nişte personaje rătăcite în jungla politică mai intră astăzi sub incidenţa punitivă a “anticomunismului”. Restul nomenclaturii fie şi-a trăit din plin aventura politică, fie s-a retras de ceva vreme în capitalismul înfierat pe vremuri.
Miercuri, Camera Deputaţilor a adoptat, prin vot nominal, Legea lustraţiei, la patru ani de zile de la intrarea proiectului în malaxorul legislativ al Parlamentului. Deputaţii şi senatorii de la Bucureşti au dezbătut, forfecat şi asamblat categoriile de lustrabili până când, la douăzeci de ani de la căderea comunismului, legea a ajuns să fie cu dedicaţie pentru un singur om: Ion Iliescu. Cu totul ironic, România îşi încheie astfel reglarea conturilor cu demonii propriului trecut, interzicând participarea politică a unui fost nomenclaturist pe care trei alegeri democratice l-au validat ca preşedinte. În rest, nici măcar persoanele care au activat în structurile Securităţii nu mai sunt pedepsite sub prevederile legii actuale, din moment ce deputaţii au avut grijă să adauge în proiectul juridic un “şi” salvator. Pentru lustraţia făcută cu mâna românească, nu e suficientă calitatea de salariat al Securităţii, mai este necesară şi o dovadă a “colaborării ca poliţie politică”. Iată ce scrie, despre foștii securiști, legea adoptată miercuri: “persoana care a făcut parte din structurile organelor de Securitate şi a colaborat cu Securitatea, ca poliţie politică, constatată ca atare de către organele în drept” Silvian Ionescu, fost ofiţer CIE, actual PDL-ist instalat la conducerea Gărzii de Mediu, poate răsufla uşurat. A lucrat pentru Securitate, dar nu ca “poliţie politică”, lucru confirmat si de o decizie a CNSAS, organism care oricum nu mai are dreptul în prezent să se pronunţe în acest sens (după ce judecătorii Curţii Constituţionale au decis că instituţia nu mai poate emite “judecăţi”). În postura lui Silvian Ionescu mai sunt sute, poate mii, de actuali gestionari ai destinelor României, foste cadre ale Securităţii scăpate definitiv de fantomele lustraţiei, deşi numele lor s-a scris, ani la rând, pe ștatele de plată ale aparatului represiv ceauşist. MÂNA INVIZIBILĂ De la propagandă la economia de piață. Cum s-a privatizat comunismul Legea lustraţiei, în formă ei actuală şi în condiţiile celor două decenii aşezate peste căderea dictaturii, încheie cariera politică a unor personaje marginale, suficient de puţin vizibile pentru a nu mai conta pentru nimeni. Lustrația ar fi însemnat, poate, ceva mai mult, dacă această lege şi-ar fi făcut simţite efectele în urmă cu 15 ani, când foşti demnitari comunişti precum Vasile Baltac, Anton Rădulescu sau Nicolae Croitoru înotau încă în apele tulburi ale politicii postdecembriste. Numele lor, destinele lor - doar niște paradigme. Mulaje ale miilor și miilor de “fișe” asemănătoare, mărcile nevăzute ale unei istorii în care au câștigat câțiva și a pierdut o țară.
- Membru al CC al PCR şi al Comisiei Centrale de Revizie a partidului, Vasile Baltac a ajuns ministru al Industriei Electrotehnice imediat după Revoluţie, implicându-se activ şi în celebra afacere Megapower, anchetată la finele anilor ’90 de tânărul procuror Victor Ponta.
- Membru al CC al PCR şi director al Combinatului de Azbociment din Fieni în 1989, Anton Rădulescu s-a reconvertit după Revoluţie în social-democrat, carnetul PSD propulsându-l în fotoliul de consilier judeţean în Dâmboviţa. Aspiraţiile politice ale fostului demnitar comunist au fost însă depăşite cu mult de apetitul capitalist, din moment ce Anton Rădulescu a ajuns după 1989 patronul fabricii din Fieni, dar şi groparul ei. Numele lui Rădulescu este legat şi de retrocedarea a 17 hectare de teren în zona localităţii Moroieni, unde se află sursa de apă „Şapte izvoare”.
- Membru al CC al PCR, şef al Secţiei propagandă a Comitetului municipal de partid Bucureşti, membru în Consiliul Educaţiei Socialiste, Nicolae Croitoru mai ţine astăzi legătura cu foştii prieteni politici doar prin intermediul soţiei sale, Tatiana, consilier PSD în cadrul primăriei conduse de Marian Vanghelie. Fostul demnitar ceauşist, responsabil, printre altele, cu reprimarea intelectualilor incomozi în celebra afacere “Meditaţia Transcedentală” din 1982, a beneficiat, în 1996, de bunăvoinţa lui Viorel Hrebenciuc, pe atunci şef al Secretariatului General al Guvernului, care, dintr-o semnătura, i-a repartizat o locuinţă de lux aflată pe inventarul RAAPPS, contra unei sume derizorii. EVZ a scris recent despre o afacere în care este implicată o firmă controlată de Nicolae Croitoru, care închiriază un imobil de 2000 de metri pătraţi în Centrul Vechi din Capitală, primind 23.000 de euro lunar. “Soţia consilierului ne-a spus că a achiziţionat clădirea de la o persoană privată şi ne-a confirmat că înainte a funcţionat acolo, tot în chirie, ANOFM Bucureşti”, scria "Evenimentul zilei".
11 dintre cei 39 de membri fondatori ai CFSN, adică 28%, ocupaseră posturi în aparatul executiv al regimului comunist Peste un sfert din cei 141 de membri ai CFSN-ului legal constituit pe 27 decembrie 1989 erau foşti nomeclaturiști. De asemena, 5 dintre cei 11 membri ai Biroului Executiv ocupaseră fotolii de demnitari sub comunism. Mai mult, în guvernul provizoriu instituit pe 26 decembrie 1989 sub conducerea lui Petre Roman, fidelii ceaușismului reconvertiţi în revoluţionari ocupau trei sferturi din fotoliile cabinetului. Ponderea numerică a foştilor nomenclaturişti în Parlamentele României, pe parcursul anilor ’90, n-a fost niciodată mai mică de 10%. Într-un deceniu de postcomunism, legislativul de la Bucureşti a reuşit să-şi păstreze aproape constantă rezerva de foste elite comuniste: 15% în 1990, 13.3% în 2000. 20% din grupul parlamentar al FSN din 1990 era format din persoane care ocupaseră funcţii de decizie în timpul regimului comunist. Aproape 30% din elita parlamentară a PDSR din 1996 era formată din foste cadre ale nomenclaturii. 76,9% din membri aparatului prezidenţial din 1990 deţinuseră posturi de decizie în aparatul comunist. Sursa: Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Volumul I, 2006
PREA TÂRZIU Sfarșitul celor care și-au definitivat, oricum, opera La sfârşitul lui 2006, după ce proiectul Legii lustraţiei a trecut prin Senatul României, Mihai Burcea şi Mihail Bumbeș, cercetători la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (actualul IICCMER, condus de Ioan Stanomir, Mihail Neamţu şi Vladimir Tismăneanu), au alcătuit o listă cu 115 persoane lustrabile sub prevederile legislative de atunci. Reactualizată astăzi, lista mai reţine doar câteva zeci dintre numele avansate atunci. Pe de o parte, articolele legii s-au modificat la Camera Deputaţilor, scăpându-i, printre alţii, pe responsabilii cu operaţiunile valutare (Theodor Stolojan), pe şefii misiunilor comerciale din străinătate (Traian Băsescu) sau pe “simplii” profesori de la Academia “Ștefan Gheorghiu” (Ioan Vida, preşedintele Curţii Constituţionale, sau Dan Mircea Popescu, senator PSD). Pe de altă parte, unele nume nu mai sunt, decât formal, lustrabile sub condiţiile legii, din moment ce cariera lor politică este, cel mult, una extraparlamentară (cum este cazul membrilor PRM care intră sub incidenţa lustraţiei). EVZ redă mai jos o listă a persoanelor ipotetic atinse de legea adoptată miercuri în Parlamentul României, invitandu-vă să accesați și linkurile de la final, pentru o imagine mai detaliată a celor care ar putea fi afectați de lustrație. Pe lista lustrabililor întocmită de Mihai Burcea şi Mihail Bumbeș în 2006 se aflau: MIHAI-RAZVAN UNGUREANU (n. 1968), fost ministru al Afacerilor Externe, membru supleant în CC al UTC (1985-1989). SERGIU ANDON (n. 1939), fost deputat procuror-șef la Procuratura raionului Urziceni (1967-1968). ŞERBAN MIHĂILESCU (n. 1944), secretar al Consiliului de Miniştri cu grad de secretar de stat (1987-1989). ADRIAN PĂUNESCU (n. 1943), membru al Comisiei Centrale de Revizie a CC al UTC (1966-1971), secretar UTC al Uniunii Scriitorilor (1966-1968), redactor-şef la revista "Flacăra". TUDOR MOHORA (n. 1950), secretar şi preşedinte al UASCR (1974-1985). OCTAV COZMÂNCĂ (n. 1947), membru al CC al UTC. (1980-1983). VIOREL HREBENCIUC (n. 1953), fost membru în CJ Bacău al PCR (noiembrie-decembrie 1989). ION ILIESCU (n. 1930), fost membru supleant (1965-1969) şi membru al CC al PCR (1969-1984), membru supleant al CPEx al CC al PCR (1969-1979), secretar al CC al PCR (1971), membru al CC al UTM (1949-1960), preşedinte al UASR (1960), şef al Secţiei Propaganda şi Agitaţie a CC al PMR (1965), prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru Problemele Tineretului (1967-1971), secretar cu probleme de propagandă la CJ Timiş al PCR şi vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Timiş (1971-1974), membru supleant (1974-1979) şi membru al Consiliului de Stat (1979-1980), prim-secretar al CJ Iaşi al PCR şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Iaşi (1974-1979), preşedinte al Consiliului Naţional al Apelor (1979-1984), deputat de Bucureşti, Cluj, Ilfov, Iaşi şi Vrancea în MAN (1957-1985), director al Editurii Tehnice (1984-1989). MIHAI MĂLAIMARE (n. 1950), fost membru supleant al CC al UTC (1980-1985). IOAN TALPEȘ (n. 1944), fost redactor-şef la Editura Militară (1988-1990).
Puteţi citi articolele dedicate lustrabililor, în 2006, de EVZ: Primii 100 de lustrabili Parlamentarii lustrabili Ieri comunist, azi edil Activiștii administrației locale Social-democrația a fost și este roșie
Recomandările noastre
