Mai săraci, dar fără teroarea comunistă - aşa îi regăsim pe basarabeni la 12 luni de la evenimentele din aprilie 2009. Mulţi se gândesc să plece, din cauza salariilor mici şi a scumpirilor.

Cu salarii mai mici şi cu preţuri mai mari decât erau acum un an, pe celălalt mal al Prutului viaţa merge înainte. Ce s-a mai schimbat în decurs de un an de democraţie, dar şi de criză economică?

Partea proastă este că oamenii sunt mai săraci, iar cea bună - că sunt mai relaxaţi, deoarece dezinformarea şi teroarea comunistă au rămas de domeniul trecutului.

Dacă-i întrebi ce-i nemulţumeşte, majoritatea vor răspunde că suportă foarte greu scumpirile în lanţ, de la începutul acestui an, la curent, gaze, căldură, mâncare şi transport în comun. Ce-i mai deranjează? Evident, salariile care au scăzut - motiv suficient pentru mulţi tineri să se grăbească să plece în străinătate.

Mulţi dintre ei merg pe urmele părinţilor lor, dar nu numai. „Pleacă moldovenii, fuge lumea din ţară. Ei nu ies în stradă, ci pur şi simplu leapădă ţara şi se duc, majoritatea în Canada”, susţine Vlad C., angajat la o agenţie de stat.

Aşteaptă să se afle mai multe

Basarabenii nu vor să accepte ideea că adevărul despre ce s-a întâmplat acum un an va rămâne necunoscut. Cercetările însă se mişcă extrem de greoi. Diana D., angajată la instituţia responsabilă cu protecţia victimelor traficului de fiinţe umane, spune: „Eu nu înţeleg ce se întâmplă. Democraţii au spus că vor cerceta şi vor spune adevărul despre ce s-a petrecut atunci, dar iată că a trecut un an şi nu se spune nimic clar. Mă aşteptam să se întâmple mai multe într-un an...”.

Comisia parlamentară care anchetează cauzele evenimentelor din aprilie 2009 a promis, la sfârşitul lunii trecute, că va publica un raport în preajma datei de 7 aprilie.

Cum privesc astăzi moldovenii ce s-a întâmplat atunci, când groaza şi teroarea pusese stăpânire pe străzile Chişinăului? Ei sunt convinşi că revolta sinceră a câtorva tineri care protestau faţă de scorul obţinut de Partidul Comuniştilor la alegerile parlamentare a fost deturnată de câţiva provocatori organizaţi, trimişi de comunişti. Această opinie este susţinută şi de premierul Moldovei, Vlad Filat. Caracatiţa de peste Prut

Oamenii însă vor mai mult. Vor să ştie cine a coordonat toate acţiunile şi câţi tineri au fost bătuţi şi umiliţi.

„Nici până astăzi nu ni s-a spus exact câţi tineri au fost prinşi şi bătuţi atunci. Cred că nu vom afla niciodată...”, spune Maria G., profesoară la un liceu din Chişinău.

Este şi foarte greu pentru democraţi să descurce iţele încurcate în mod intenţionat de comunişti, spune Natalia C., proprietara unui cabinet stomatologic din Chişinău.

„Democraţii nu pot face nimic deoarece comuniştii au lăsat datorii mari. Ei încearcă să mai facă ceva, să dea afară judecători, dar e această caracatiţă...”, afirmă ea. Acesta este şi motivul pentru care mulţi nu mai au curajul să înceapă o afacere sau măcar să-şi spună părerea.

TIMP DE PACE. Clădirea legislativului, la un an după acele zile de coșmar