Premier la al treilea mandat, cel supranumit „Il Cavaliere” continuă să câştige alegeri în ciuda scandalurilor de tot felul în care este amestecat.

Bănuit de relaţii nepotrivite cu o minoră, acuzat că găzduieşte petreceri cu prostituate la vila sa, suspectat de corupţie şi legături cu Mafia, Silvio Berlusconi a reuşit totuşi să iasă neşifonat din ultima rundă electorală - regionalele desfăşurate duminică şi luni.

La doi ani de la începerea celui de-al treilea mandat de premier, „Il Cavaliere”, figura politică principală a ultimilor 15 ani, liderul Poporului Libertăţii şi al coaliţiei de centru-dreapta, sfidează pronosticurile şi continuă să triumfe. Care este explicaţia?

„Principala explicaţie e politică”, spune, pentru EVZ, Franco Pavoncello, profesor de ştiinţe politice la Universitatea John Cabot din Roma. Profesorul rememorează intrarea în politică a lui Berlusconi şi a fostului său partid, Forza Italia, într-un moment de schimbări majore pe scena din Peninsulă.

„În 1994, Berlusconi a reuşit să construiască o coaliţie într-un vacuum şi să elimine elita conducătoare din acel moment. Noua coaliţie reprezintă un bloc social imbatabil”, apreciază comentatorul, care observă că premierul a adus un discurs politic ce a putut fi înţeles de oamenii obişnuiţi, aşa cum nu se mai întâmplase până atunci.

Imun la scandaluri

O altă explicaţie a succesului lui Berlusconi vizează, paradoxal, scandalurile care îl aduc pe prima pagină a ziarelor.

„Berlusconi şi-a transformat problemele cu viaţa şi justiţia într-o dezbatere publică. O chestiune politică. Practic, orice i se întâmplă lui este politic. Nu mai e un individ ce poate fi judecat de justiţie, ci, potrivit spuselor lui, epitoma luptei dintre libertate şi comunism”, spune profesorul, cu o aluzie la acuzaţiile adresate de Berlusconi „judecătorilor roşii”.

Scamatoriile premierului nu stau la îndemâna oricui. „Berlusconi e un politician redutabil, într-o ţară unde nu există politicieni excepţionali”, crede Pavoncello.

„Ei bine, cine nu e corupt?”

Popularitatea premierului nu se bazează doar pe politică, el le-a mai dat ceva italienilor: fotbal şi televiziune. „Berlusconi a venit în politică după ce a fost preşedintele A.C. Milan. A luat un club în declin şi l-a transformat într-o legendă”, spune comentatorul.

Pavoncello observă şi rolul jucat de trustul TV al familiei Berlusconi, Mediaset. „El a introdus ceva important în Italia, posibilitatea de a alege: înainte de Berlusconi, televiziunea publică era controlată de stat, oamenii nu aveau ce alege, nu aveau ce vedea. El a introdus schimbarea, filmele americane”.

„Când pui totul laolaltă obţii o combinaţie imbatabilă”, conchide Pavoncello. „Sigur, poţi spune că e corupt, că a plătit judecătorii, Garda Financiară. Ei bine, cine nu a făcut asta?”.

Există o diferenţă faţă de România în acest caz? „Nu”, apreciază comentatorul. „Italia e mai bo gată, dar mecanismele nu sunt foarte diferite. Dacă cunoşti pe cineva, rezolvi problemele, dacă nu cunoşti, ai nevoie de ani buni. Dacă cunoşti pe cineva, ai parte de o operaţie rapid, dacă nu cunoşti, o vei avea peste 3 ani”.

CE URMEAZĂ

Conflict: intră în scenă Bossi şi Fini

Premierul a mai beneficiat de un avantaj care i-a asigurat supravieţuirea politică - slăbiciunea opoziţiei de centru-stânga, rămasă în degringoladă după retragerea fostului premier, Romano Prodi. „Cred că opoziţia este moartă în acest moment. Abia mai respiră. Nu au un plan, nu au o idee. Întregul lor program este să fie împotriva lui Berlusconi. Nu vor ajunge nicăieri spunând că Berlusconi este corupt. Aşa nu vei câştiga”, spune, pentru EVZ, Pavoncello.

Lucruri mult mai interesante se întâmplă însă chiar în coaliţia lui Berlusconi. Gruparea federalistă Liga Nordului, care militează pentru autonomie fiscală, a câştigat două regiuni italiene la recentele alegeri şi vrea un rol mai important în guvern. Ei sunt adevăraţii câştigători ai scrutinului, crede profesorul. El prevede rivalităţi în coaliţia de centru-dreapta, din care mai face parte şi politicianul Gianfranco Fini, a cărui grupare, Alianţa Naţională, postfascistă, s-a dizolvat, în 2008, în Poporul Libertăţii.

Nord şi Sud

„Trebuie să înţelegem un lucru fundamental despre politica itaiană”, spune Pavoncello, cu referire la clivajul dintre nordul bogat al ţării şi sudul sărac.

„Berlusconi a luat două partide politice din afara sistemului - postfasciştii şi Liga Nordului - şi le-a adus în guvern. Practic, a oprit astfel cea mai gravă problemă a Italiei - conflictul dintre Nord şi Sud”, explică comentatorul.

Acum, lucrurile se pot schimba în coaliţia de centrudreapta. „Fini este liderul centrului, iar Umberto Bossi (liderul Ligii Nordului - n.r.) e campionul unui Nord independent. Cred că acest conflict va fi din ce în ce mai vizibil pe măsură ce Berlusconi va slăbi. Iar Berlusconi slăbeşte. Şi imaginea lui slăbeşte, iar el începe să îmbătrânească”, mai spune profesorul de la John Cabot, pentru EVZ.