Ziua de 22 decembrie 1989 a arătat, printre altele, ce miză importantă e pentru puterea politică să aibă la dispoziţie televiziunea publică.
Situaţia e neschimbată şi acum, în plină eră Facebook, când sunt deja numeroase televiziuni mai influente şi cu rating mai mare. De ce să-ţi subordonezi acum televiziunea publică? Nu e doar o iluzie? Sau se reduce totul doar la bugetul interesant avut la dispoziţie, la sinecuri?
E, în orice caz, o dovadă de slăbiciune, de îngustime şi, da, e alt semnal prost pentru cei preocupaţi libertatea de exprimare. Aceia care arată cu degetul la apucăturile fostelor puteri politice sunt la fel de încuiaţi. Cine va aplauda când vom zice Cristoiu, de exemplu, în loc de Sassu? Şi de ce?
Recomandările noastre
