Proiectul de lege privind educaţia naţională a fost postat în dezbatere publică, în această seară, pe site-ul Ministerului Educaţiei, la câteva ore de la conferinţa de presă în care ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a anunţat lansarea actului normativ spre dezbatere.

Proiectul de lege privind educaţia naţională a fost discutat şi avizat de Guvern, ieri, într-o primă lectură. La finalul dezbaterii publice, proiectul va fi discutat din nou în Guvern, în vederea aprobării finale.Sindicatele din învăţământ sunt nemulţumite că proiectul Legii educaţiei a fost prezentat în Guvern fără ca acesta să fie analizat de cadrele didactice.

Federaţiile din învăţământ critică propunerile din proiectul Legii educaţiei referitoare la trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, pentru care spun că nu există infrastructură şi resurse umane, la numirea directorilor de şcoli de către primari sau la finanţarea per capita.

Federaţiile din educaţie au anunţat calendarul comun de proteste. Astfel, cadrele didactice vor face grevă generală de o zi în 22 aprilie, începând de luni nu vor mai trece în catalog notele şi calificativele elevilor, iar în 25 martie, în toate şcolile nu vor fi ţinute orele, pentru a se dezbate proiectul Legii educaţiei.

Croită după modelul finlandez Proiectul „Funeriu” preia elemente din sistemul finlandez, considerat cel mai performant din lume. Fiica interpretei Narcisa Suciu experimentează pe pielea ei cum se face şcoală în ţara nordică.

Finlanda pare fi o Mecca a învăţământului de calitate, dacă luăm în considerare nu doar performanţele internaţionale ale elevilor din statul nordic, ci şi frecvenţa cu care oficialii Ministerului Educaţiei le aduc în discuţie.

„Modelul finlandez e unul dintre cele mai de succes şi eficiente sisteme de învăţământ la nivel european, inclusiv prin rezultatele foarte bune obţinute de elevii finlandezi la testele PISA”, a declarat, ori de câte ori a avut ocazia, chiar ministrul Daniel Funeriu.

Poate de aceea proiectul noii legi, care se vrea „baza” reformei învăţământului românesc, are în cuprinsul său măsuri care copiază exemplul finlandez. Ideea de educaţie în funcţie de capa citatea elevului şi liceul de doar trei ani, începând cu clasa a X-a, sunt doar două dintre acestea.

Profesori personali

Care e cheia succesului Finlandei? Ce fac elevii finlandezi într-o zi de şcoală, ce învaţă, cum sunt dascălii în ţara nordică? Daria, fiica Narcisei Suciu, trăieşte de o lună şi jumătate „visul şcolar finlandez”. Este în clasa a V-a la o şcoală publică din Outokumpu. Odată ajunsă însă acolo, după câteva teste, profesorii i-au propus să se înscrise în clasa a VII-a. „Doar că ea şi-a dorit să aibă colegi de aceeaşi vârstă, aşa că, în cele din urmă, au repartizat-o într-a V-a”, explică Narcisa. În România, a învăţat la Şcoala nr. 146, din Capitală.

Daria e fericită, se simte bine printre colegii ei şi se bucură mai ales de atenţia cadrelor didactice care o învaţă, în plus, şi finlandeza. „Am două profesoare care se ocupă doar de mine. Cu ele fac şi biologie, istorie, geografie şi matematică, iar cu clasa mea, a V-a A, fac arte, muzică, engleză, sport, lucru manual...”, povesteşte Daria.

Un elev nou ca ea nu doar că e primit cu braţele deschise, dar are şi un program de acomodare, timp în care nu primeşte note. „Mi s-a părut foarte interesant faptul că, ştiind că vor avea un elev nou şi care nu vor beşte finlandeza, cei de la şcoală au făcut un proiect în care au fost incluse două profesoare capabile să înveţe copilul finlandeză intensiv. (...) Astfel, Daria beneficiază de toate astea fără să fiu nevoită să cer, să implor sau să fac mii de cereri, aşa cum eram obişnuită”, sesizează diferenţa mama fetiţei.

Muzica, lucrul manual şi artele - materii de bază

Cursurile încep la ora 9.00 în fiecare zi. Daria nu are niciodată mai mult de şase ore într-o zi, iar miercuri stă la şcoală doar trei.

„La muzică este un profesor foarte amuzant şi drăguţ. Câteodată, sunt chiar doi. De fapt, la fiecare materie sunt doi profesori. Toţi copiii ştiu să cânte la fluier, iar mulţi dintre ei au învăţat să cânte la pian. Profesorul i-a învăţat, la şcoală. (...) La lucru manual învăţ să fac haine la maşina de cusut. Acum, îmi fac o geantă dintr-un material pe care l-am primit acolo. Am învăţat să croşetez şi mi-am făcut o brăţară cu roz şi cu alb”, spune entuziasmată fetiţa. „Fac şi religie cu un profesor care mi-a povestit că a fost în România înainte de ’89 ca să înveţe despre ortodoxie, dar l-au dat afară din ţara noastră, pentru că au crezut că e spion. Este haios”, completează ea.

Apoi, precizează: rechizitele, manualele, masa de prânz şi transportul sunt gratuite. Carte în picioarele goale

Cât priveşte sportul, în şcoala finlandeză este o disciplină deloc neglijată: „La sport nu e niciodată la fel. Într-o zi avem patinaj, altă dată schi. Altă dată înot sau dansuri, sau ne jucăm cu mingea. Schi se face pe un deal din apropierea şcolii. Înot, în Centrul sportiv al oraşului, iar copiii merg pe jos de la şcoală acolo şi înapoi. Unii copii nu poartă căciulă sau fular, deşi sunt minus 10 grade C. Iar ei nu sunt niciodată bolnavi. Cred că sunt obişnuiţi”, continuă Daria.

E foarte încântată de atmosfera de la şcoală, care se apropie de cea a unei familii. „Nimeni nu stă cu pantofii în picioare în şcoală. Toată lumea se descalţă pe hol. Profesorii au papuci de casă. Pe hol sunt canapele foarte frumoase, colorate frumos şi copiii stau în pauză pe ele. Toată lumea în şcoală îşi spune pe nume, şi asta mi s-a părut foarte ciudat, dar mi-a şi plăcut”. Şi, ca într-o familie care se respectă, şi la masă merg tot împreună.

Nu doar fetiţa e însă încântată de şcoală, ci şi mămica. „În sistemul acesta se pune mare preţ pe personalităţi. Copiii nu sunt nevoiţi să înveţe multe ches tiuni teoretice, însă învaţă toţi să cânte, să deseneze, sunt toţi in te re saţi de sport, dansează şi învaţă chestii practice de care chiar au nevoie în viaţă. La matematică, de exemplu, le-am arătat profesoarelor exerciţiile pe care Daria le făcea în ţară într-a V-a în primul semestru şi s-au în grozit... Mi-au spus că predau matematică de acest nivel copiilor de clasa a opta, a noua”, explică Narcisa Suciu.

Fiecare copil din şcoala Dariei are un „caiet verde”, în care există adresa şi numerele de telefon de la şcoală şi ale medicilor, orarul şi observaţiile dascălilor.

În fiecare semestru există o zi în care părinţii sunt chemaţi la şcoală să discute cu profesorii. Iar când e vorba de reguli, acestea sunt respectate. „În clasa Dariei, copiii au căzut de acord să nu se necăjească unii pe alţii şi, culmea, chiar se ţin de această înţelegere”, conchide Narcisa. ŞCOALA VIITORULUI

„Copiii nu sunt nevoiţi să înveţe multe chestiuni teoretice, însă învaţă toţi să cânte, să deseneze, sunt toţi interesaţi de sport, dansează şi învaţă chestii practice de care chiar au nevoie în viaţă.” Narcisa Suciu

„Nimeni nu stă cu pantofii în picioare în şcoală. Toată lumea se descalţă pe hol. Profesorii au papuci de casă. (...) Toată lumea în şcoală îşi spune pe nume, şi asta mi s-a părut foarte ciudat, dar mi-a şi plăcut.” Daria

REFORMĂ ÎN ITALIA

Şcolile, libere să-şi aleagă materiile de studiu

În paralel cu demersurile pentru adoptarea unei noi legi a educaţiei, şi în Italia se discută despre schimbări importante în viaţa şcolii, unele dintre acestea similare cu cele din reforma propusă de ministrul Daniel Funeriu. De exemplu, la liceu disciplinele de studiu ar urma să fie schimbate. Astfel, este prevăzută creşterea numărului de ore de matematică, fizică, biologie, chimie, în defavoarea „limbilor moarte”, cum este latina.

Totodată, în Italia se va pune accent pe studierea celei de-a doua limbi străine. În total, în funcţie de profilul ales, liceenii ar putea studia între 30 şi 35 de ore pe săptămână. Altă măsură pe care guvernul italian vrea să o impună este asemănătoare cu propunerea făcută de ministrul Funeriu în noua lege şi se referă la recrutarea cadrelor didactice.

Astfel, potrivit unei propuneri legislative, tinerii italieni care vor să intre în învăţământ trebuie să fi terminat, pe lângă o facultate şi un masterat în acelaşi domeniu, şi un an de practică într-o unitate de învăţământ, timp în care vor avea un contract de muncă pe termen limitat.

Practica se va face, ca şi în ţara noastră, sub îndrumarea unui profesor-tutore. Abia după ce încheie aceste etape, aspirantul poate să susţină un concurs, echivalentul celui de definitivat din ţara noastră. În plus, pentru a rezolva problemele din admi nistraţia publică, guvernul italian caută soluţii în şcolarizarea viitorilor funcţionari. Cea mai importantă dintre ele: aplicarea competenţelor-cheie în şcolile din Peninsulă şi, odată cu ea, renunţarea la practica de a pune mare importanţă pe note, care nu reflectă adevărata valoare a şcolarilor.

Însă, mare parte din ceea ce Ministerul Educaţiei din România îşi propune să adopte începând cu anul şcolar următor, în Italia se realiza în 2000. Prin urmare, comunităţile locale şi dascălii au deja de zece ani libertatea de a alege materiile care se potrivesc mai bine realităţilor de pe piaţa muncii.

Însă tabloul politic italian, foarte asemănător cu cel românesc, nu a permis realizarea planurilor întocmai. „Din păcate, schimbările politice au dus la defectarea motorului şi au generat lipsuri în pregătirile elevilor”, titrează cotidianul „La Sicilia”.