Duminică, 18 februarie 2018, seara, Gabriel Liiceanu a fost invitatul emisiunii În fața ta, de la UM Digi24. Ca toate produsele hrănite din banii bogătașului controversat Zoltan Teszari, În fața ta e o emisiune fără pic de har gazetăresc. Moderatorii pun întrebări insipide în așteptarea unor răspunsuri la fel: insipide. Gabriel Liiceanu a fost nu demult invitatul de onoare al aceleiași emisiuni, cu același format, cu aceiași moderatori și cam cu aceleași întrebări. Momentul de la UM Digi24 a stîrnit nedumeriri.

Minimul interes profesional la o emisiune de interviuri în prime-time e să aibă cît mai mulți invitați de calibru și, mai ales, din domenii diverse ale vieții publice. 

Nedumeririle se risipesc repede observînd că la un moment dat moderatorii, amîndoi în cor, l-au întrebat pe Gabriel Liiceanu în stilul hodoronc-tronc:

„Este doamna Kovesi prezidențiabilă? Ați vrea să aveți un președinte precum Laura Codruța Kovesi?”. Gabriel Liiceanu n-a făcut ochii mari a uimire față de a o asemenea întrebare aiurea, n-a stat să se mai gîndească așa cum se întîmplă cînd ești iscodit asupra unui lucru mai aparte. S-a năpustit să răspundă: „Da, din plin.” Ați priceput de ce a fost invitat Gabriel Liiceanu la emisiunea de la UM Digi24 a doua oară într-un timp atît de scurt? Ca să dea acest răspuns. 

Un răspuns care nu e altceva decît un semnal trimis de Băieți prin presă lui Klaus Iohannis. Un fel de arătatul pisicii. Se știe că pentru Klaus Iohannis nimic nu poate fi mai neliniștitor decît ivirea unui concurent din partea Dreaptă a eșichierului politic. Dinspre Stînga se poate ivi oricine. Totul e să nu fie din zona sa electorală. Știind asta, de ceva vreme Băieții îi fac cu degetul lui Klaus Iohannis prin Unitățile Militare din Presă. A fost Ziare.com, a fost Hotnews. A venit rîndul și lui Digi24 să dea semnalul.

Gabriel Liiceanu nu s-a mulțumit cu proclamarea Codruței Kovesi drept viitor președinte absolut al României. Spre surpriza unora, care-l știu pe Gabriel Liiceanu cu mult peste vîrsta fătucelor din presă, proprietarul Humanitas s-a lansat într-o prosternare fără precedent în gîndirea românească la picioarele încălțate ale Codruței Kovesi:

„M-am gândit cum ar arăta România cu un asemenea om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este Slujirea. Totdeauna am visat ca oamenii care ne reprezintă, aleși de noi și care sunt chemați să ne slujească, sunt slujitorii noștri, am obosit să spun asta, cum ar fi să apară un om care să fie slujirea pură. Eu nu cred că vrea ceva pentru ea. Este un om format în sosul justiției, care spune: Legea, Legea, Legea. E un om care spune: „trebuie să slujesc țara, cetățenii”. Nu doar spune, face asta (...).”

Toate astea rostite în direct, cu suspine gen Ienăchiță Văcărescu: „Oftând, ca să te slăvesc, dar cum poci să îndrăznesc?” Brr! Te ia cu frig și dacă ești cititor. D-apoi să fii țelul unei asemenea limbi plimbate pe tot insul tău, fără șovăieli, neînduplecate și cînd ajunge în părțile sensibile! Cum s-o fi simțit Codruța Kovesi? N-o fi gîdilat-o puțin?

Criza de misticism pro Kovesi a lui Gabriel Liiceanu a surprins, pentru că venea de la un om de cultură, de la cineva presupus minim lucid cînd e vorba de contemporanii săi. Momentul Gabriel Liiceanu la UM Digi24 e însă doar unul din multele, numeroasele, momente de Cult al Personalității dedicat Neprețuitei, șefa DNA, Codruța Kovesi. Un Cult al personalității de o rară deșănțare, unic în postdecembrism, nemaintîlnit în Europa civilizată, greu de întîlnit chiar și cazul țărilor pe jumătate tribale din Africa.

Cum s-a ajuns aici, la acest buboi al democrației, pentru că un asemenea Cult dedicat unui om viu, pe deasupra și bugetar, n-are ce căuta într-o societate minim europeană? Răspunsul trimite la o realitate a ultimilor ani deloc observată de analiști, chiar și de cei care nu sunt fericiți la gîndul că respiră același aer cu al Neprețuitei: Codruța Kovesi și-a închinat întreaga viață și activitate în fruntea DNA aproape în exclusivitate Cultului Personalității sale.

Pentru acest Cult DNA plătește bani grei de PR. De PR nu pentru imaginea DNA, ci pentru imaginea Codruței Kovesi. DNA s-a transformat rapid, după preluarea de către Codruța Kovesi, dintr- o instituție de luptă împotriva corupției, într-o instituție de publicitate pentru Codruța Kovesi.

Dacă ar trebui revocată Codruța Kovesi, principalul motiv acesta ar fi: Că, în chip abuziv, munca a sute de procurori, lăsată dinadins în anonimat, a fost exploatată de ea pentru a-și făuri Cultul personalității. La dosarul Microsoft din 2014 lucrau mai mulți procurori, în frunte cu Mihaela Iorga.

Dosarul, de mare impact mediatic, a fost folosit de Codruța Kovesi pentru o autopublicitate fără precedent. Interviuri, declarații de presă, toate cu făliri despre acest dosar, toate definindu-se prin absența oricărei referiri la procurorul de caz, toate lăsînd impresia că dosarul e al ei, al Codruței Kovesi. Din 2013 pînă acum Codruța Kovesi a dat zeci de interviuri presei noastre și presei străine. În nici unul dintre ele, dar în nici unul, ea n-a invocat fie și un procuror de succes al DNA, unul măcar, pentru a ne semnala că la DNA lucrează și alții decît ea.

În toate interviurile, ea a vorbit de dosare, de anchete, de succese ale DNA ca și cum toate ar fi fost opera ei exclusivă, deși ea, ca procuror, n-a dus pînă la capăt nici o anchetă în viața ei. Dacă la DNA au lucrat procurori de excepție, dacă unele dosare se definesc prin profesionalism de invidiat, cum se face că presa de casă a Binomului, cea care pretinde că sprijină DNA și presa occidentală chitită publicitar, n-au suflat o vorbă despre adevărații eroi ai DNA, procurorii de caz?

Mi se va răspunde că procurorii trebuie să muncească în discreție, în tăcere. Sigur că e așa. Da, dar Codruța Kovesi a schimbat radical regulile anterioare din DNA, care erau regulile firești în activitatea unei instituții de anchete penale. Ea a transformat DNA dintr-o instituție discretă într-una guralivă, gata să se laude cu anchetele în curs.

Numai că DNA a fost guralivă de dragul unei singure persoane, șefa DNA. În Italia, procurorii eroi ai presei sînt cei care investighează Mafia, care sînt în prima linie a luptei, nu șefii din birouri, care conduc Parchetele. Despre șefi se scrie doar cînd aceștia lucrează direct, ca procurori, la anchete de proporții. În România șefa DNA nu face anchete.

Nici n-ar avea cum, deoarece a fost promovată de Traian Băsescu fără o minimă experiență de procuror de caz. E treaba ei. Dar dacă nu face, de ce n-a sugerat presei să intervieveze și pe procurorii eroi, măcar după finalizarea unui dosar cu sentință definitivă? De ce dintre toți cei 500 de procurori care lucrează la DNA, opinia publică o știe doar pe Codruța Kovesi?

Transformarea DNA într-o trompetă de publicitate pentru Cultul personalității lui Kovesi explică și abaterile grave comise de unii subordonați, în genul celor de la Ploiești. Ca să te poți autotrîmbița drept șefă și prin asta drept principală autoare de „succesuri” ale DNA, e nevoie ca suspecții să fie și ei vedete.

Lupta împotriva corupției înseamnă destructurarea rețelelor de corupție. Aceste rețele cuprind în chip inevitabil și politicieni, demnitari, vedete ale vieții publice. La fel ca în Italia luptei antimafia. Da, dar în Italia, o investigație e deschisă ținînd cont de datele obținute și de proporțiile rețelei, nu doar de implicarea politicienilor. Dacă ancheta ajunge la politicieni, aceștia sînt și ei înhățați.

La noi, în cazul așa-zisei lupte împotriva corupției, e invers. Dosarele se deschid doar pentru a agăța politicieni. O anchetă e declanșată nu pentru că s-au strîns date despre o rețea, ci pentru că trebuie luat în vizor un politician. Aceasta atît pentru că e vorba de un politician care trebuie scos din joc, cît și pentru că doar un nume sonor îi oferă Codruței Kovesi un nou moment de Cult al personalității sale. Ultimii cinci ani sînt cei ai luptei DNA împotriva corupției? Nici vorbă.

Sînt anii luptei DNA pentru Cultul personalității celei numite Neprețuita, șefa DNA, Codruța Kovesi.