Învățăturile unuia dintre cei mai mari duhovnici ai creștinismului pot ne fi de folos, mai ales că acesta a abordat și unul dintre subiectele necunoscute oamenilor.

Părintele Ilie Cleopa (1912-1998), unul din marii duhovnici ai ortodoxiei, s-a arătat revoltat în timpul vieții de faptul că în pomelnicele aduse la biserică, mai mulţi credincioşi cereau să aibă parte de noroc în viaţă.  Gest de neconceput pentru părintele Cleopa.

 „Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând : «pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei». Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete”, sunt cuvintele stareţului de la mănăstirea Sihăstria preluate în volumul 7 al lucrării „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.  

„Voi vedeţi că până la venirea lui Iisus Hristos, China care se închina la idoli, India şi Japonia şi Insula Java şi atâtea state care se închină încă la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru şi la toţi dracii? Voi ştiţi că până la venirea Domnului, oamenii sălbatici şi nebuni pentru fiecare păcat aveau un zeu?”, a mai spus duhovnicului în timpul slujbelor sale. 

Părintele Cleopa spune că în idolatria se manifesta şi faţă de Moloh, zeul fericirii la romani, la sumerieni şi la cartaginezi, sau zeul norocului.    „Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum îi zicem astăzi? Îi purta statuia într-o căruţă cu doua roţi, făcută din aramă sau din argint. În spatele zeului Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie de aramă; şi-i dădea foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia şi el. Popii lui purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite”, este tabloul înfiorător în care este prezentat Moloh.

Monahul spunea că acest zeu, Noroc, primea drept jerfă numai copii sugari de la mamele lor.    „Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată şi strigau, bătând din palme: “Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc! Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!...”

Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia: «Cumătră îţi dai copilul?». „Îl dau, ca să am noroc!»”.   În descrierea duhovnicului de la Sihăstria, scenele care urmau după ce mamele îţi jertfeau pruncii, ar trebui să-i sperie îndeajuns de tare pe cei care mai invocă norocul.  

„Lua muierea copilul de la tata, îl dădea în mâna slujitorului idolesc, îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii punea odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptură de copii proaspeţi. Aşa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului! Acolo stau în vecii vecilor că au dat jertfa lui Noroc”   „Bună ziua, vecine!”, în loc de „Hai, noroc, vecine!”

După acest istoric, părintele Cleopa concluzionează că diferitele formule de salut care conţin cuvântul „noroc” nu sunt decât invocări ale diavolului.     „Numai ce auzi pe beţivi la crâşmă zicând: Uneori vezi creştini pe drum că se salută: . Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească. Mai chemi pe dracul Noroc, după atâtea mii de ani? Te închini la satana?”.  

 

 În final este exemplificat şi modul creştinesc de salut care ar trebui să ia locul celui prin care se urează noroc, iar sfatul către creştini este ca norocul să nu mai fie pomenit cu niciun prilej:   „Zi : Când zici, bună ziua, arăţi că Dumnezeu e bun. Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul ”, menționează Adevărul.