Actualitate
Dr. Florin Chirculescu: „Transplantul pulmonar n-are culoare politică, iar beneficiarii săi sunt EXCLUSIV pacienții”
Dr. Florin Chirculescu, șeful Secției de Chirurgie Toracică de la Spitalul Universitar de Urgență București, atrage atenția, într-un mesaj public, că transplantul pulmonar nu este o joacă și că, pentru a nu pune în pericol viața pacienților, trebuie făcut „ca la carte”.
„Condițiile STRICT necesare pentru transplantul pulmonar sunt: a) echipă chirurgicală antrenată disponibilă 24/7, b) bronhoscopie disponibilă 24/7, c) cateterism cardiac +/- angiografie, d) serviciu de evaluare a performanței cardiace, e) scintigrafie pulmonară, f) imagistică (minim CT ) 24/7 g) serviciu de probe funcționale respiratorii (TLCO inclusiv), h) serviciu ATI care să poată asigura suport ECMO 24/7, i) echipă de pompiști pentru circulație extracorporeală (CEC) 24/7, j) kinetoterapie respiratorie 16 ore/24, k) psiholog”, explică chirurgul bucureștean.
Florin Chirculescu atrage atenția și că, deși teoretic, această intervenție ar putea fi făcută oriunde, „ca la carte” ar fi să ai tot ce-ți trebuie la îndemână, nu să plimbi pacientul între spitale.
„Operația, în sine, poate fi efectuată și pe malul Dâmboviței, în corturile unui spital militar ad-hoc, care poate fi ridicat în 48 de ore de serviciul medical al US Army, de pildă. Cu toate astea, transplantul pulmonar nu se practică în corturi, ci în spitale care au acces la TOATE serviciile de mai sus. Cu alte cuvinte, orice spital care are dotările menționate la punctele a), b), c)... până la k), ar putea să practice transplantul pulmonar. În caz contrar, pe lângă operație, ar trebuie să le „oferim” pacienților și un voucher turistic, care să le permită vizitarea acelor spitale bucureștene sau de aiurea, care au serviciile a), b), c).... până la k), căci, după cum se știe, în clipa asta NU LE AVEM PE TOATE ÎN ACELAȘI LOC. Ca să fiu mai clar, n-o să spun decât că un banal corp străin în căile aeriene nu poate fi rezolvat în București după terminarea programului, pentru că nu avem suficienți bronhoscopiști antrenați în acest sens. Așadar, până la Dumnezeu (transplantul) ne mănâncă sfinții (brohoscopiile)”.
Deși atrage atenția asupra acestor condiții esențiale, chirurgul este un susținător al programului de transplant pulmonar.
„Trebuie să facem transplant pulmonar? DA! Ca să-l facem, însă, ne trebuie un chirurg toracic care a LUCRAT într-un serviciu de transplant, cu condiția ca managerul să-i ofere absolut TOT ce cere, nimic mai puțin. Altminteri, facem recurs la experiența Stalingrad, în care se opera în apă până la genunchi, pentru că n-aveai încotro, numai că asta îmi amintește că înainte de 1989 soarta medicinei bucureștene se afla în mâna unui fost cazangiu, care-i certa pe profii de la UMF Carol Davila că-și permit să ceară centrifuge pentru nu-știu-ce-laboraror: „Păi, de-asta a băgat partidul atâția bani în voi? Ca să ne cereți acum centrifuge? Folosiți-vă creierul, tovarăși, creierul!” Păi, creierul trebuie să-l folosim dacă vrem un serviciu de transplant pulmonar. Creierul și rigoarea, pentru ca măcar la transplanturi să nu facem medicină à la Stalingrad”, încheie Florin Chirculescu mesajul postat pe pagina sa de Facebook.
Recomandările noastre
