Din cauza ipocriziei politicienilor. Ultimul summit, dincolo de încărcătura de dramatism care l-a precedat, a pus degetul pe rană.
Deciziile vor mai calma pieţele pentru o perioadă. Probabil, nu foarte lungă. Dar ele sunt importante pentru că pentru prima oară politicienii europeni nu mai încearcă doar să păcălească pieţele financiare (aşa cum s-a întâmplat la penultimul summit).
Pentru prima oară se recunoaşte faptul că în spatele actualei crize economice stă un design instituţional construit, parcă special, pentru binele electoral al politicienilor şi profitul bancherilor. Nicidecum pentru cetăţeanul simplu plătitor de taxe. Aşadar, se admite faptul că fără bariere însoţite de sancţiuni, decidenţii vor sacrifica oricând interesul public în favoarea interesului electoral. Finanţiştii vor sacrifica viitorul pentru beneficiile imediate. Asta înseamnă în esenţă limitarea deficitului bugetar (până aproape de zero) şi controlul nivelului datoriilor suverane. Pentru a putea fi implementat acest acord istoric, e nevoie de voinţa politică a semnatarilor. Şi ne întoarcem iar la politica internă. Există voinţă politică în România pentru implementarea acestor decizii? Aş zice că mai degrabă, nu.
Prima oară când s-a pus problema limitării deficitului bugetar prin Constituţie, liderii opoziţiei, cu Victor Ponta în frunte, au sărit ca arşi şi au clamat că este o prostie a lui Băsescu ce va condamna România la sub-dezvoltare. Adică, vezi Doamne, România nu se mai poate împrumuta ca să se dezvolte. De parcă aşa ceva s-a întâmplat vreodată în ţara asta viciată de tot felul de deficite structurale şi de risipă. Acelaşi Victor Ponta este acum de acord cu limitarea deficitului şi datoriei publice. Mă rog, Ponta ne-a obişnuit cu aceste contradicţii şi inconsecvenţe. Doar că, invocând, după părerea mea, în mod eronat, un articol din Constituţie (148), sugerează că acest lucru se poate face printr-o lege specială. Iată cum sună respectivul articol:
"(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor…(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene." Aşadar, Opoziţia, prin vocea lui Ponta cere o lege specială, care să fie votată cu două treimi. Dar, după cum se vede în articolul de mai sus, aşa ceva e posibil doar în cazul tratatelor constitutive şi revizuirii tratatelor. Noi nu avem aşa ceva. La Bruxelles s-a semnat un acord inter-guvernamental, tocmai pentru a se evita procedura îndelungată a revizuirii tratatelor constituive.
De fapt, de ce se teme Opoziţia? De revizuirea Constituţiei. Trec peste o altă inconsecvenţă logică a lui Ponta, şi anume că actualul Parlament nu este legitim pentru revizuirea legii fundamentale, dar este legitim (tot cu 66%) pentru votarea unei legi care să implementeze acordul pentru guvernanţă fiscală. Revizuirea Constituţiei înseamnă, mai mult ca sigur, şi introducerea rezultatelor referendumului din 2009. Adică, parlament unicameral şi maximum 300 de parlamentari. Ca să nu fie în situaţia de a se pune contra voinţei poporului, opoziţia cere limitarea deficitului şi datoriei într-o lege specială.
Dacă USL este suficient de popular, atunci poate bloca revizuirea în 2012 cu costuri minime. Nu va putea să facă acelaşi lucru la începutul lui 2013. Pentru că atunci Preşedintele va fi în situaţia de a impune drept criteriu pentru intrarea la guvernare schimbarea legii fundamentale. PSD va trebui să aleagă între intrarea la guvernare alături de PDL şi UNPR (pentru crearea unei majorităţi calificate) sau rămânerea în opoziţie. Da, ştiu, Ponta o să spună iarăşi ceva cu suspendarea preşedintelui dacă nu pune premierul de la ei. Cine ştie cu adevărat care sunt condiţiile suspendării, râde de el. Dan Şova ştie de ce.
Recomandările noastre
