Jeri Guthrie-Corn, adjunctul şefului misiunii SUA face apel la dialog între putere şi opoziţie.

Jeri Guthrie-Corn, adjunct al şefului misiunii diplomatice a SUA la Bucureşti, este dezamăgită de cinismul românilor şi spune că opoziţia ar trebui să participe la dialogul cu preşedintele Băsescu pentru a se ajunge la un consens privind modificarea Constituţiei.

Guthrie-Corn, care-şi încheie în următoarele zile misiunea în România, urmând să preia un post la Paris, a acordat un interviu pentru Evenimentul Zilei în care susţine necesitatea reducerii imunităţii parlamentare şi modificarea articolului 44 din Constituţie în care se prevede că averile se prezumă a fi dobândite licit. Ea mai spune că fenomenul corupţiei, pe care opoziţia îl vede doar în zona puterii, se manifestă în rândul tuturor partidelor.

EVZ: Vă aflaţi în România de trei ani şi aţi mai petrecut aici alţi doi ani. Ce credeţi că s-a schimbat cel mai mult între perioadele petrecute de dumneavoastră aici? Jeri Guthrie-Corn: Două aspecte. Primul este reprezentat de guvernarea democratică, pentru că sub regimul Ceauşescu nu exista niciun fel de democraţie, iar în al doilea rând, economia de piaţă.

Care au fost cele mai dificile momente? În perioada 1989-1991 viaţa era grea în România. În 1989, aveam apă doar timp de o oră dimineaţa şi o oră seara. Dar în mod clar nu am suferit la fel de mult precum românii deoarece eram cetăţean şi diplomat străin. Practic nu exista mâncare, pieţele erau goale. Viaţa era foarte grea. Acum, când citesc statisticile care spun că 37-40% dintre români sunt de părere că era mai bine pe timpul comunismului, nu ştiu ce fel de amnezie colectivă a pus stăpânire pe ei. Vorbeam mai devreme despre greutăţile pe care le-am întâmpinat în 1989 din punct de vedere personal. Cred că episodul venirii minerilor din iunie 1990, se numără printre cele mai dificile. Locuiam pe strada Maria Rosetti, aşa că auzeam protestele. Şi eu, şi soţul meu am mers să ne alăturăm protestatarilor în mai multe rânduri şi respect mesajul: "Niciun comunist în guvernul democrat" pe care îl transmiteau acei "golani". Cred că decizia de a-i aduce pe mineri şi de a face ordine în piaţă a fost o decizie cu impact negativ asupra României şi a viitorului său, cred că a reprezentat un pas înapoi în drumul spre democraţie cu 10 ani. Astăzi vedem că reprimarea violentă a protestelor paşnice din Orientul Mijlociu este criticată de întreaga comunitate internaţională, iar dacă presa ar fi fost pe atunci la fel de sofisticată din punct de vedere tehnologic cum este astăzi, opinia publică ar fi reacţionat la fel de puternic. Şi ce aţi spune că s-a schimbat cel mai puţin? Cred că cinismul românilor. Aveaţi toate motivele să fiţi cinici cu privire la conducerea politică pe vremea unui dictator totalitar precum Ceauşescu, dar încă văd mult cinism astăzi când măcar există mecanisme care le permit oamenilor să-şi exprime voinţa şi să aibă un guvern al poporului, pentru popor şi de către popor. Cinismul rămâne profund întipărit. Cred că atunci când domnul ambasador Gitenstein aude "asta e viaţa", aude acest fatalism, acest pesimism al românilor, răspunsul său, unul adecvat, cred eu, este sloganul campaniei lui Barack Obama, "Da, putem!" Noi ne dorim să stabilim o legătură cu românii care sunt adepţii ideii "Da, putem!".

Opoziţia n-a oferit alternativă la măsurile de austeritate

Preşedintele a propus schimbarea Constituţiei, spunând că parlamentarii se bucură de o imunitate prea extinsă. Mi se pare foarte interesant că modificarea propusă a fost considerată un obstacol în calea "drepturilor fundamentale ale înalţilor funcţionari aleşi". Ca american, cred că aceste două cuvinte "drepturi" şi "responsabilităţi" merg împreună. Ideea că persoanele alese în anumite funcţii au anumite drepturi fundamentale pe care niciun alt cetăţean nu le are este greşită. La momentul ultimelor alegeri parlamentare [din România] se zvonea că mulţi dintre cei aflaţi pe liste candidau pentru a evita punerea sub acuzare. Este acesta un motiv întemeiat pentru a avea o persoană în Parlament? Cred că este foarte important să se realizeze o nouă analiză şi sper că administraţia prezidenţială va căuta un alt mod de a formula acest aspect al reformei constituţionale propuse într-un fel acceptabil pentru Curtea Constituţională. Există o soluţie, cred că e nevoie de mai multe discuţii la care să participe toate partidele politice. Neparticiparea la procesul politic pentru motive care mie uneori mi se par insuficient de puternice, slăbeşte procesul politic, aşa că sper ca toate partidele politice să se implice şi să găsească o soluţie.

Băsescu a încercat să schimbe şi articolul din Constituţie care prevede caracterul licit al averilor. Această presupunere a sursei legale a averii are evident o istorie, pentru că după o perioadă de peste 40 de ani în care casa, bunurile sau pământurile oricărei persoane puteau fi confiscate de către guvern fără recurs la vreo procedură şi nu exista nicio variantă de recurs sau de arbitraj pentru rezolvarea acestor situaţii, era normal să apară o formulare precum cea inclusă în Articolul 44, care merge la extrem. Nu există nicio societate lipsită de activităţi infracţionale, iar acestea duc la obţinerea de bunuri. Aşa că în orice societate vor exista bunuri obţinute ilegal. Important este cum se poate acţiona.

Preşedintele României încearcă să modifice Constituţia, însă opoziţia a declarat că nu va negocia cu el. Este o bună strategie? Ştiu că de multe ori nu au participat la vot ori la discuţii în şedinţele din Parlament. Ştiu că procesul politic funcţionează cel mai bine atunci când include toate părţile, chiar şi atunci când există diferenţe de păreri, politici şi perspectivă, nu doar afirmaţii de genul "nu-mi place Traian Băsescu". Acesta nu este un exemplu de dialog politic. Atunci când există diferenţe de opinie, cel mai bun mod de a ajunge la un compromis, pentru că guvernarea presupune compromisuri, este negocierea cu cealaltă parte. Ştiu că aplicarea măsurilor de austeritate a fost dificilă, cred că nu s-a explicat îndeajuns de bine de ce sunt ele necesare, astfel încât mulţi români nu au înţeles ce rol au ele. Aplicarea lor s-a dovedit a fi justificată, iar România nu a ajuns astăzi în situaţia Greciei, deşi părea să se îndrepte într-acolo. Măsurile au fost nepopulare, însă opoziţia nu a venit cu propuneri de genul "în loc să reduceţi salariile cu 25%, alternativa ar fi..." De exemplu, alternativa posibilă era concedierea a 25% dintre angajaţi.

Opoziţia a spus că am avea mai mulţi bani dacă acest guvern nu ar fi atât de corupt. Nu cred acest lucru. Cred că există destul de multă corupţie în rândul tuturor partidelor politice, de toate părţile. Însă dialogul şi argumentele sunt esenţiale.

EGALITATE DE ŞANSE

"Cred că există discriminare în România, nu neapărat datorită politicilor naţionale"

De ce a participat ambasadorul Gitenstein la Gay Pride Parade? Credeţi că minorităţile sexuale sunt încă discriminate în România? Da, în România şi în multe zone din SUA. A participat la paradă pentru că noi promovăm diversitatea, recunoaştem faptul că oamenii au forme, înălţimi, culori, preferinţe sexuale diferite. Fiecare dintre noi este diferit, însă fiecare dintre noi are demnitate umană, merită acelaşi respect în faţa legii şi aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi. Cred că există discriminare în România, cred că există în multe ţări, nu neapărat datorită politicilor naţionale, ci pentru că e nevoie de timp pentru ca mentalităţile oamenilor să evolueze. Vreau să menţionez alte două lucruri. M-aţi întrebat care a fost cel mai dificil lucru şi am menţionat greutăţile personale care nu se pot compara cu cele îndurate de cetăţenii români în 1989 şi impresiile mele despre venirea minerilor şi oprirea demonstraţiilor. În ultimii 3 ani, singurul lucru care m-a contrariat, m-a descurajat şi despre care am spus în glumă că este singura parte a meseriei mele care m-a făcut să plâng, a fost rolul de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Şcolii Americane Internaţionale din Bucureşti (AISB). Avem probleme legate de statutul şcolii, însă nefiind rezolvate, nu pot vorbi direct despre ele. Voi menţiona care este punctul de vedere al şcolii şi aş vrea ca oamenii să afle mai multe despre Şcoala Americană Internaţională din Bucureşti. Nu este o şcoală pregătitoare de elită pentru expatriaţi. Anul acesta sunt înmatriculaţi 710 elevi. Peste 33% dintre ei sunt români. Elevii români reprezintă cel mai numeros grup de la şcoală. Elevii sunt reprezentanţi ai 50 de ţări şi sunt copiii unor angajaţi ai unor corporaţii multinaţionale, ai unor persoane private şi ai angajaţilor a 13 ambasade. Se acordă 12 burse de 4 ani pentru liceu, aşadar pentru 12 elevi români costurile sunt plătite pe toată perioada celor 4 ani, adica 816,000 de euro în total. Şcoala pare o şcoală tipică dintr-o regiune suburbană din SUA. Există multe interacţiuni cu comunitatea, la nivel sportiv, prin intermediul seminarelor cu privire la bacalaureatul internaţional destinate profesorilor din alte şcoli. Programa este organizată în parte pe sistem american.

Ne puteţi spune care sunt problemele? Daţi-mi voie să adaug câteva lucruri, apoi voi face o declaraţie, fără a preciza poziţia noastră în această situaţie căreia i-am devotat probabil mai mult timp decât oricărei alte probleme. În fiecare an mi-am spus că situaţia se va rezolva, dar nu s-a întâmplat. Consider că acesta este un eşec. În 1999, AISB a fost inclusă în Acordul bilateral de asistenţă tehnică dintre Guvernele SUA şi România. Conform prevederilor acestui acord bilateral şi conform legii româneşti, şcoala este scutită de impozitare, însă ANAF încearcă să obţină impozit pe proprietate din 2003. Acest lucru pune oarecum în pericol soarta şcolii, mai ales că, pentru anul viitor, am primit deja 120 de cereri de înmatriculare de la elevi, mulţi dintre ei români. Pentru acceptarea acestora, este necesar ca şcoala să se extindă. În al doilea rând, aş vrea să vă mulţumesc şi să transmit mulţumirile mele pentru doi diplomaţi români. Cosmin Onisii, şeful diviziei SUA-Canada din cadrul Ministerului de Externe, a fost un partener adevărat. Aş dori de asemenea să îi mulţumesc în mod special ambasadorului Mihnea Constantinescu. Domnul ambasador Constantinescu mi-a fost prieten şi coleg pe perioada celor trei ani petrecuţi aici şi mi-a oferit sfaturi, îndrumare în multe cazuri, mi-a spus cu ce persoane din Guvernul României aş putea vorbi pe anumite teme.

Prea multe comentarii subiective în presă

Ce părere aveţi despre presa românească? Este foarte activă. Există câteva canale pe care le urmăresc dacă doresc să aflu doar faptele petrecute. Îmi aduc aminte că înainte, atunci când te uitai la ştiri, sau ascultai un program de ştiri la radio, aflai ce s-a întâmplat, nu părerea prezentatorului sau a realizatorului despre ce s-a întâmplat, sau ce ar trebui să cred eu despre ce s-a întâmplat. Acest lucru se întâmpla pe vremea când Walter Cronkite prezentat ştirile de seară. El a prezenta ştirile, nu le-a comentat, timp de 40 de ani. Nimeni nu ştia dacă este susţinător al democraţilor sau al republicanilor, pentru că el îţi prezenta doar faptele, iar tu trebuia să-ţi dezvolţi propria analiză a implicaţiilor. Acest lucru este rar în prezent atât în SUA, cât şi în România. Avem parte de interpretări, multe comentarii subiective. Cred că mulţi telespectatori nu sunt suficient de sofisticaţi pentru a separa comentariile subiective de fapte, cred că devine greu de diferenţiat.

WikiLeaks. A afectat acest scandal relaţia Ambasadei SUA cu politicienii români? Nu am observat vreun efect substanţial ca urmare a dezvăluirilor WikiLeaks. Acest episod este regretabil. În ciclul de 24 de ore de ştiri din zilele noastre, cred că ar fi plictisitor să încerci să determini pe cineva să citească atent mii de telegrame. Aşadar, nu cred că veţi câştiga public interesat în special de acest subiect. Relaţiile noastre cu Guvernul României nu s-au schimbat. Una dintre cele mai bune declaraţii referitoare la acest subiect este răspunsul dat de unul dintre omologii europeni Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton: "Nu vă faceţi griji! Ar trebui să vedeţi ce scriem noi despre voi!"

Chestiunea vizelor... Cunosc proiectul elaborat în Senat şi, asemenea majorităţii legislaţiei SUA, este o iniţiativă a Congresului. Propunerea ar schimba modul în care stabilim dacă o ţară este acceptată în Programul Visa Waiver şi în loc să utilizăm numărul de cereri de viză respinse, am lua în calcul rata şederilor ce depăşesc perioada admisă. Propunerea implică multe dificultăţi. În primul rând, nu avem un sistem de control al ieşirilor, astfel încât să putem şti când părăseşte o anumită persoană SUA. Aşadar, în acest moment, avem doar estimări ale numărului de persoane care depăşesc durata de şedere, fiindcă nu cunoaştem numărul exact. Pentru a fi adoptat, proiectul de lege ar trebui să fie acceptat de Congres. Preşedintele nu poate realiza acest lucru singur. Cred că acceptarea proiectului ar fi dificil de obţinut.

"Avem parte de interpretări, multe comentarii subiective. Cred că mulţi telespectatori nu sunt suficient de sofisticaţi pentru a separa comentariile subiective de fapte. “ JERI GUTHRIE-CORN, Adjunctul şefului misiunii diplomatice a SUA la Bucureşti

KOSOVO

Suntem de acord cu 98% din lucruri Preşedintele Băsescu a refuzat să meargă la Varşovia, la întâlnirea şefilor de stat din centrul şi estul Europei. Am basadorul Gitenstein a spus că nu este o problemă, dar aveţi un sfat cu privire la Kosovo? SUA încurajează toate ţările să recunoască Kosovo. Am fi fericiţi dacă România ar lua decizia de a face acest lucru. Înţeleg că România are rezerve şi că probabil nu va face acest lucru, exceptând cazul în care Serbia va recunoaşte Kosovo. Chiar dacă nu avem aceeaşi părere, noi apreciem contribuţia României la operaţiunile de menţinere a păcii în Kosovo. Ambasadorul Gitenstein a folosit cred formula potrivită zilele trecute când analizam cooperarea strânsă în aproape toate domeniile: controlul frontierelor - am participat la deschiderea unui program de pregătire pentru angajaţii serviciilor de control la frontieră - toate proiectele militare, colaborarea în domeniul economic, parteneriatul din Afganistan, de la Centrul SECI, Centrul de Tranzit din Timişoara, unde sunt plasaţi mulţi dintre refugiaţii care ajung în România în aşteptarea plecării spre SUA. Facem atât de multe lucruri împreună, iar România este un prieten şi un aliat atât de important, încât ne place mai mult să privim cele 98% dintre lucrurile asupra cărora suntem de acord.

Ce se poate face pentru a relua proiectul Bechtel? E nevoie de negocieri. Nu sunt prima şi cu siguranţă nici ultima persoană care spune că în România e nevoie să se îmbunătăţească infrastructura. Cred că subiectul Bechtel a fost cu siguranţă una dintre dezamăgirile legate de prezenţa SUA în România. Înainte de plecarea sa de la post, fosta ambasadoare a Turciei s-a întâlnit constant cu ambasadorul Gitenstein şi cu Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu pentru a încerca să găsească noi moduri de a analiza situaţia.