Emigranţii care au ţinut în spate echipa de ciclism a României în Mica Buclă
- Adrian Dobre
- 15 iunie 2011, 16:21
Andrei Nechita şi Alexandru Grădinaru au scris istorie pentru ciclismul românesc în ediţia din acest an a Micii Bucle. Cei doi au învăţat să pedaleze în Italia, unde trăiesc de aproape 10 ani.
Rămas singur acasă
Astăzi, EVZ vă spune povestea lui Alexandru Grădinaru, un tânăr modest, cuminte, care, din când în când, mai amestecă italiana cu româna. Un puşti care n-a uitat suferinţa copilului rămas singur acasă, fără părinţi, dar şi tratat cu răceală de cei de vârsta lui în Italia. Acum, pe părinţii săi îi adoră. "Îi sărut în fiecare zi", spune el. Italienii l-au adoptat. "Sunt de-al lor de-acum", explică Alex.
Născut la Bucureşti, Alexandru a crescut la Văleni, în judeţul Bacău. Părinţii săi au plecat la muncă în străinătate. Mai întâi tatăl, apoi mama. "Am rămas în grija unui unchi, la Bucureşti. Părinţii îmi trimiteau pachete. Îmi lipseau însă mult, foarte mult. Apoi am plecat în Italia, la Morlupo. Acolo am simţit pe pielea mea rasismul copiilor de aceeaşi vârstă. Am ştiut însă să mă bag pe sub pielea lor. Am început să joc fotbal cu ei, iar ei m-au primit ca pe unul de-al lor", povesteşte Alexandru Grădinaru.
Pentru că nu avea bani, Alexandru a renunţat la ideea de a se înscrie la vreun club de fotbal. "Trebuia să îmi cumpăr echipament, ghete şi tot ceea ce mai era nevoie. Nu aveam bani. Am mers apoi la un club de ciclism. Auzisem că îmi dau bicicletă şi, în plus, îmi dau şi echipament. Aveam 16 ani. Mi-au zis că, dacă mă voi descurca, voi continua şi poate îmi vor da şi un mic salariu. Nu a fost uşor. A trebuit însă să mă descurc", a precizat sportivul legitimat acum la echipa italiană de ciclism UCI Petrignano.
Dezamăgit de România
Pentru că a plecat în Italia înainte de a împlini vârsta de 14 ani, Alexandru nu a avut niciodată buletin.
"Anul trecut, în noiembrie, am venit acasă să-mi fac buletinul. Am fost foarte dezamăgit de ceea ce am descoperit în România. Toată lumea dorea şpagă, iar pentru o hârtie alergam câteva zile. La plecare am zis că nu voi mai reveni în România. Am făcut-o totuşi acum, pentru a alerga pentru România, dar tot nu îmi place ce am văzut", a spus, trist, Grădinaru, cel care doreşte să semneze cu o echipă puternică din Italia. GATA DE START. Alex Grădinaru (stânga) și Andrei Nechita, două exemple pentru mulți români FOTO: ADI DOBRE
ÎNCERCARE Viaţa cu străinii
Alexandru, care are în Italia o prietenă, Valentina, sora unui coechipier, spune că ai lui nu se numără printre cei care se plâng de traiul de emigrant. "Ai mei au muncit ani în şir fără pauze, fără vizite acasă şi au reuşit. Avem o casă, proprietate, mama şi tata au servicii stabile. Mulţi români muncesc, dar vin vara acasă, cheltuiesc toţi banii, iar apoi se plâng. În Italia avem şi problema ţiganilor, care, nouă, românilor, ne-au făcut doar deservicii. Nimeni nu spune că sunt ţigani, ci spun că sunt români", povesteşte Alexandru.
Andrei Nechita şi Alexandru Grădinaru sunt doi tineri născuţi în România, dar crescuţi în Italia. Au învăţat să pedaleze în Peninsulă, dar au venit să alerge pentru culorile României. Prea puţin preţuiţi în ţara noastră, Nechita şi Grădinaru sunt pentru ciclismul românesc doar două nume din Mica Buclă, ediţia 2011.