EDITORIALUL EVZ: Şi Dinu Patriciu o doreşte pe Albă ca Zăpada
- Mircea Marian
- 23 mai 2011, 00:09
Într-un editorial în care bate câmpii a nşpe mia oară despre virtuţile libertarianismului, Dinu Patriciu schimbă brusc direcţia şi-i trage un şut fostului său amic, Crin Antonescu şi alianţei sale cu turnătorul "Felix" şi post-comuniştii lui Ion Iliescu.
"Nenorocirea este că la uşa guvernării bat unii care tocmai amestecă uleiul cu apa (...) Şi unii, şi alţii sunt la fel de impotenţi. Soluţia nu este decât o mişcare politică nouă şi pragmatică. Dacă între timp vreunul din partidele nătâng-liberaloide de astăzi ar reuşi printr-o minune să se deştepte şi să se spele un pic, cu atât mai bine", scrie patronul Adevărului în propriul său ziar.
Aparent, nimic nou. Se ştie, de o vreme încoace, că Patriciu are o dispută personală cu liderul PNL. Să nu creadă cumva, cineva, că ar fi vorba de chestiuni principiale sau de ideologie. Patriciu a fost unul din cei mai mari profitori ai regimului Năstase, care a convertit în acţiuni datoriile Petromidia către stat - o afacere de pe urma căreia bugetul ar putea pierde zeci de milioane de euro. În schimb, fostul patron al Rompetrol l-a sponsorizat pe Geoană, în 2004, şi a sabotat cât a putut campania electorală a Alianţei D.A. În consecinţă, Dinu Patriciu nu are nici un motiv să fie supărat pe combinaţia dintre liberali şi social-democraţi. Ceva s-a întâmplat între el şi preşedintele PNL, nu se ştie prea bine ce, şi cei doi au ajuns la cuţite.
Ceea ce este inedit în ultima apariţie publicistică a lui Patriciu este ameninţarea directă că va sprijini "o mişcare politică nouă şi pragmatică" dacă PNL (partidul "nătângo-liberaloid") nu va reuşi să se spele "un pic". La sediul central al liberalilor (aflat, ca o ironie, în casa în care a locuit Gheorghe Gheorghiu Dej) se ştie că, de un timp, mai mulţi lideri ai partidului se întâlnesc periodic, în secret, cu Patriciu, la vila acestuia din Snagov. Printre ei, oameni marginalizaţi în regimul autoritar al lui Antonescu, printre care fostul ministru Ludovic Orban, dar şi personalităţi aflate în plină ascensiune, precum primarul sectorului 1, Andrei Chiliman. Acesta este motivul pentru care, acum câteva săptămâni, Antonescu i-a scos din structurile centrale ale PNL pe toţi cei proveniţi din organizaţia PNL a sectorului 1: Radu Stroe a fost eliminat din postul de secretar general, iar Vlad Moiescu a rămas fără controlul asupra finanţării partidului. În locul lor, preşedintele PNL şi-a numit apropiaţii, respectiv pe Eduard Hellvig (ex-PC) şi pe Rareş Mănescu (cel care, urmare a relaţiei amicale cu Antonescu şi-a făcut soţia eurodeputat).
Întrebarea ar fi: ce şanse sunt ca Dinu Patriciu să fie părintele mult-prea-aşteptatei formaţiuni "Albă ca Zăpada"? Zero, după opinia mea. În primul rând, mai este prea puţin până la alegerile din 2012 ca să construieşti un partid nou şi să-l impui în conştiinţa electoratului. În al doilea rând, deşi eu însumi mi-aş dori ca în România să existe o formaţiune liberală – care să promoveze privatizarea şi să se bată pentru mai multă democraţie, pentru drepturile minorităţilor sau pentru libertatea de expresie – nu cred că prea mulţi alegători îşi doresc aşa ceva. Impresia mea este că până şi cei care se declară "de dreapta" se opun vânzării unor companii precum Romgaz sau Hidrolectrica. Oamenii par să se teamă mai mult de investitorii străini decât de "managerii" autohtoni, numiţi politic şi puşi acolo ca să sifoneze bani pentru clientela partidelor. În sfârşit, oricât ar fi de supăraţi liberalii (mă refer la cei care se simt apropiaţi de această ideologie, nu la membrii de partid) pe alunecarea spre stânga a PNL, nu cred că Patriciu îi va putea convinge că el este cel care se luptă pentru idealurile lor.
Fostul patron al Rompetrol face acum aceeaşi greşeală ca în 2009, când juca împotriva lui Băsescu: crede că, dacă are un trust media la dispoziţie, iar propriul ziar l-a declarat cel mai bogat din această ţărişoară, poate decide soarta României. Se înşeală. Ca să folosesc propriile sale cuvinte, în plan politic a ajuns (din propria sa vină) atât de impotent încât teamă mi-e că nu-l poate da jos nici măcar pe mamelucul aflat în fruntea clicii "nătângo-liberaloide". Dar, fără îndoială, eforturile sale vor fi apreciate de către unii...