Atenţia şi viaţa egiptenilor este concentrată pe cele două maluri ale faimosului râu Nil şi pe capitala ţării, oraşul Cairo. Cu cât e mai aproape de râu, cu atât este mai luxos şi mai prestigios. Acesta pare să fie principiul după care este organizată viaţa oraşului Cairo. Ce se petrece însă când te îndepărtezi de hoteluri, restaurante şi clădiri înalte şi mergi pe străduţe?

Oraşul Cairo, capitala Egiptului, se întinde pe ambele maluri ale râului Nil. Chiar pe malurile fluviului se află luxul: restaurante, unele dintre ele care se desprind şi plutesc pe râu, hoteluri cu multe stele, care fac parte din lanţuri, precum Hilton, Radisson, Hyat, Marriott, Intercontinental etc. Pe celălalt mal se află şi cea mai înaltă clădire din Cairo, Cairo Tower.

Cutuma este ca femeile să poarte văl pe cap, chiar şi cele care nu sunt musulmane şi vor să scape de această constrângere. Uneori, femeile poartă pe cap şi greutăţile pe care trebuie să le transporte.

În afară de centrul oraşului şi obiectivele turistice, oraşul Cairo arată neîngrijit. Unele locuinţe ale localnicilor sunt situate în blocuri încă neterminate fie din cauza lipsei banilor, fie pentru a nu plăti impozit, fie câte puţin din amândouă. Pentru egipteni, casa este unul dintre marile scopuri din viaţă, alături de a avea o soţie şi a-şi cumpăra o maşină, spun localnicii.

Deoarece fiecare bărbat doreşte să aibă o maşină, circulaţia în oraşul Cairo este foarte greoaie, iar străduţele dintre blocuri sunt pline cu autoturisme parcate. Unele dintre ele sunt extrem de învechite. De altfel, nu este ceva neobişnuit să vezi pe străzile din Cairo maşini circulând fără uşi sau chiar fără parbriz.

Ceea ce salvează oraşul de supraaglomerare în trafic este infrastructura. Chiar dacă sunt puţine semafoare, pe majoritatea străzilor se circulă pe un singur sens, iar pasajele înălţate deasupra pământului împânzesc oraşul. Cu toate acestea, localnicii îi sfătuiesc pe turiştii care nu sunt familiarizaţi cu traficul din Cairo ca, atunci când vor să ajungă într-o zonă mai îndepărtată, să estimeze cât timp cred că le va lua, la care să mai adauge o oră ca să obţină astfel durata reală a călătoriei.

Într-o ţară unde salariul mediu este de 150-200 de dolari pe lună, asta pentru cine are un loc de muncă, foarte mulţi oameni au un singur scop: să-şi hrănească familiile. Astfel, fiecare încearcă să-şi câştige banii în diverse moduri. Bunăoară, pe malul Nilului, o femeie săracă vinde şerveţele de nas.

Alţii vând, direct pe stradă, ca într-un talcioc, haine de o calitate îndoielnică.

O altă soluţie este să vândă diverse lucruri, printre care şi flori, în locurile circulate, într-un cadru improvizat, printre cutii şi scaune aduse de acasă.

Sau scot marfa de vânzare pe o tarabă micuţă într-o intersecţie, astfel încât să fie vizibilă, dar nici să nu deranjeze trecătorii. Însă calitatea produselor lasă mult de dorit. Fiind o ţară săracă, unde oamenilor le place să poarte haine şi accesorii de la branduri celebre, multe dintre lucrurile din comerţ sunt contrafăcute, provenind, în mare parte, din China.

Mulţi copii lucrează cot la cot cu părinţii lor pentru a-şi câştiga existenţa, cum ar fi acest băieţel care duce nişte pâini.

Un alt exemplu este o fetiţă care ştie să vorbească cu turiştii în mai multe limbi, ca să le vândă cărţi poştale din Egipt.

Jumătate din populaţia ţării locuieşte sau lucrează pe o rază de cel mult 150 de kilometri de centrul oraşului Cairo. Deci, trebuie să fii descurcăreţ şi cu zâmbetul pe buze ca să supravieţuieşti.

Viaţa grea însă nu-i face pe oameni să se grăbească nicăieri. Deseori îi poţi vedea pe locuitorii din Cairo stând stând pe scaune sau chiar în picioare pe trotuar, la o narghilea sau la un pahar de vorbă.

Fotografii de Ana Bâtcă