În bucătăria hotelului în care stau, personalul vorbeşte încă de la micul dejun despre nunta regală.
Probabil, nici unul dintre tinerii care fierb cafeaua şi prăjesc pâinea pentru turişti nu s-a născut în Marea Britanie. Şi poate de aceea regretă şi mai mult că nu pot merge azi la evenimentul care face planeta să vuiască de săptămâni. Cel puţin acea parte care se uită la televizor. Pentru că această uniune regală se face nu neapărat pentru cei care sunt în aceste zile în Londra, ci, în cel mai bun caz, cu ajutorul lor.
Accesul în zona Catedralei Westminster, a Palatului Buckin gham şi pe traseu se face cel mai târziu cu două ore înainte de începerea ceremoniei; ofiţerii din cavaleria de paradă au petrecut, în ultimele zile, cel puţin 20 de ore lustruindu-şi orbitor carâmbii şi harnaşamentul; caii au fost tunşi, ţesălaţi şi au primit o impecabilă pedichiură cabalină, iar coamele le-au fost împletite meşteşugit. Programul a fost stabilit şi repetat la minut, iar scenariul a fost analizat şi explicat de sute de ori în toate limbile pământului de miile de jurnalişti care au instalat un adevărat orăşel de corturi, ca o armată invadatoare; chipul şi numele Prinţului William şi al în curând soţiei sale sunt imprimate până şi pe cartelele de metrou. Coloana sonoră a slujbei de cununie va fi disponibilă pe internet la cinci minute după ce mirii vor ieşi din biserică.
Cam toate feţele regale şi princiare de pe planetă au ajuns la Londra, ca la o olimpiadă a jocurilor monarhice, şi există chiar şi variante prestabilite în funcţie de capriciile vremii, care anunţă o posibilă ploaie.
Peste toate tronează vigilen ţa hiperacutizată a miilor de poliţişti şi ofiţeri de informaţie. Aceste detalii, reguli şi proceduri care ar părea exagerate în altă parte se simt cu un teribil firesc la Londra. O naturaleţe care vine din tradiţia milenară a monarhiei britanice. Nu poţi să nu te înfiori la gândul că prima nuntă regală în Westminster Abbey a avut loc "in Anno Domini 1100"! Aşa că nimic nu pare să poată zădărnici acest uriaş spectacol de imagine ce trebuie să-i scoată pe britanici din depresia depresiei economice şi să salte monarhia în sondajele de popularitate care ar face un preşedinte să-şi ia adio de la un eventual alt mandat. Aşa că tânărul Prinţ William nu are cum să nu ştie că pe umerii săi stă viitorul monarhiei britanice. Şi poate că prin zâmbetul său larg încearcă să transmită britanicilor un american "Yes, we (still) can!" pe care eticheta nu-i permite să-l şi rostească.
"Cred că William are sufletul mamei sale şi mintea tatălui său. Ceea ce îl face popular printre oameni şi potrivit pentru a fi rege. Se şi comportă ca atare", spune Johnathan, un tânăr care are chiar vârsta prinţului, 28 de ani. Nu îmbrăţişează cu prea multă afecţiune ideea de monarhie, dar admite că ar putea fi din cauza faptului că o ia de-a gata, ca pe o situaţie de fapt. Johnathan lucrează şi vineri, când oficial este o zi liberă oferită de guvern, dar va putea urmări evenimentul pe unul dintre multele ecrane instalate în oraş. Părinţii săi plănuiesc să participe şi la una dintre multele serbări organizate în parcurile londoneze.
De îndată ce ieşi însă din epicentrul nunţii regale, densitatea de turişti se diluează, iar londonezii îşi oferă răgazul unei zile libere. Miriam, care conduce un restaurant pe King’s Road, se declară o susţinătoare fără rezerve a monarhiei. "Ne oferă tradiţie, aduce turişti, mai ales americani, şi nu ai cum să nu iubeşti cuplul regal când viitoarea mireasă vine să mănânce uneori aici. Asta pentru că salonul de coafură la care merge de ani buni este chiar alături. Am văzut-o săptămâna trecută, dar a fost condusă într-o cameră privată. Îi place stilistul pe care îl are şi nu cred că va renunţa la el nici de acum înainte", mai spune Miriam.
Cheltuielile publice pentru evenimentul regal i se par un preţ corect faţă de veniturile generate de eveniment, estimate la un miliard de euro. Şi Miriam încheie cu un categoric entuziasm: "E bine să fii la Londra!".
- Participă la nunta Prinţului William alături de EVZ
Recomandările noastre
