România a intrat într-o bizară criză de supraproducţie informaţională, odată cu publicarea telegramelor trimise de la Ambasada SUA din Bucureşti către Departamentul de Stat american.
Deocamdată, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI) deţine 1.027 de astfel de documente (obţinute în urma unui acord cu WikiLeaks). Până la ora la care scriu acest text, site-ul kamikazeonline.ro a apucat să publice, integral, în versiune originală, abia şapte. Jurnaliştii de la CRJI au precizat că "nu au transferat telegramele niciunei instituţii media" şi că vor publica articole despre conţinutul acestora exclusiv prin membrii săi. Şi totuşi, în ultimele 24 de ore, am avut parte de un adevărat bombardament cu citate, în jurul cărora au fost difuzate ore întregi de talk-show-uri, buletine de ştiri, articole on-line.
În fişa postului oricărui jurnalist stă scris că trebuie să dea primul ştirea. E de înţeles, deci, de ce a fost o miză pentru toată lumea să aibă acces la telegramele WkiLeaks referitoare la România, încă de anul trecut, de când organizaţia lui Assange a anunţat că deţine peste 250.000 de documente din arhiva Departamentului de Stat.
Dincolo de interesul legitim al mass-media se află şi cel al politicienilor şi al altor persoane publice din România, eroi, cu voie sau fără de voie, ai celebrelor telegrame. Fiind vorba de un aşa mare volum de informaţie, practic imposibil de controlat, e de înţeles şi emoţia împricinaţilor.
Cei care şi-au tocit coatele mai multă vreme în politică spun, cu cinism: "Nu contează cine cu cine votează. Important e cine numără voturile". Iar în sport există expresia "a fura startul". Altfel spus, orice meseriaş al ştirilor de televiziune (ne aflăm în era în care, dacă TV nu e, nimic nu e) ştie că telespectatorul rămâne cu prima frază şi, dacă nu s-a plictisit prea tare, cu ultima. De aceea a fost important (pentru cei inte resaţi direct, adică marii actori politici ai României) ca primele ştiri despre să ofere o anumită impresie. Oricum, vor fi prea puţini cei care vor avea acces la documentele oficiale şi răbdare să le parcurgă. Cei mai mulţi vor prefera selecţiile. Cel mai bine s-a mişcat, ca de obicei, aparatul aflat la dispoziţia preşedintelui Traian Băsescu. De altfel, şeful statului vorbea relaxat, săptămâna trecută, despre aceste telegrame, ca şi cum le-ar fi cunoscut conţinutul şi ar fi ştiut anume de unde trebuie să priveşti spre ele astfel ca el să pice bine şi inamicii lui, prost.
Primele selecţiuni îl arată pe preşedinte ca pe un prieten de nădejde al SUA, ceea ce e bine, care dă asigurări că, atât cât va fi şef al statului, România va achiziţiona doar avioane de luptă americane (deci, se subînţelege, e de păstrat pe durata a două mandate). Principalii lui adversari din epocă, Călin Popescu-Tăriceanu şi Mircea Geoană, apar cu o imagine ceva mai şifonată. Tăriceanu e privit cu o oarecare îngrijorare (fiindcă vrea un calendar de retragere a trupelor din Irak), dar "rămâne susţinător constant al unei strategii energetice bazată pe căutare de surse alternative" - în contextul în care "factorul rusesc" are o influenţă în creştere în special în domeniul energetic şi reprezintă "o ameninţare". Cât despre Geoană, acesta primeşte numeroase descrieri prea puţin măgulitoare din partea oficialilor americani, toate rămânând sintetizate cel mai bine în eticheta pusă, la un moment dat, de Ion Iliescu.
Din câte am apucat să văd, informaţiile vehiculate au fost publice; doar interpretarea lor e interesantă, iar felul în care e pusă în pagină poate oferi indicii despre adevărata imagine a României în lume (sau măcar într-o anumită parte a ei, pentru cei care încă îşi fac iluzii). Căci aflăm, de exemplu, despre "instabilitatea alegătorilor români" şi despre "flexibilitatea lor morală". Cred că cel mai interesant studiu care se poate face, după parcurgerea celor 1.027 de telegrame tocmai acesta e.
P.S. Telegramele WikiLeaks nu trebuie nici bagatelizate, nici considerate sentinţe. Trebuie văzute fix ceea ce sunt: nişte rapoarte scrise de oficiali ai unei ţări, din punctul de vedere al intereselor acelei ţări.
Recomandările noastre
