Marius Iuraşcu, directorul "România Film", spune că proiectele de modernizare începute în cele 30 de cinematografe din ţară aflate sub tutela regiei s-ar putea extinde şi asupra sălilor preluate de consiliile locale.

Bune sau nu, premiate sau nu în festivalurile naţionale sau internaţionale la care participă, cert este că filmele româneşti nu fac rating, prin urmare nu sunt interesante pentru operatorii privaţi, spune Marius Iuraşcu, director, din iunie 2009, al Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" (RADEF).

Bilanţurile, de altfel, nu sunt încurajatoare: potrivit unei statistici realizate recent de Agenţia Champions, filmele româneşti care au rulat pe ecranele interne anul trecut au reuşit să adune, împreună, doar două milioane de lei (circa 490.000 de euro), adică puţin peste cât a contabilizat, la finalul anului, un blockbuster american ca "Harry Potter şi Talismanele Morţii" (1,9 milioane de lei).

Parte dintr-o strategie mai amplă de facilitare a accesului la producţiile româneşti, "RomâniaFilm" a iniţiat, în ultimele luni, o caravană cinematografică denumită generic "Filmul românesc accesibil tuturor", care a trecut prin aproape 20 de oraşe din ţară, un proiect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al Centrului Naţional al Cinematografiei.

Vizibilitatea regiei a crescut lunile trecute, după ce a fost lansată o dublă campanie, de modernizare a sălilor de cinema aflate sub tutela RADEF şi de implementare a conceptului cafenelelor 3D în holurile acestor cinematografe – în cadrul căreia au fost finalizate deja două astfel de proiecte, cafeneaua din incinta Cinematografului Patria din Bucureşti şi cinematograful Republica din Cluj, relansat cu numele "Sala Florin Piersic".

După achitarea datoriilor de peste 100 de miliarde de lei vechi, cumulate la bugetul de stat, bugetele locale şi furnizori, RADEF anunţă că este acum în măsură să le ofere amatorilor de film şi cele mai interesante premiere internaţionale, la preţuri rezonabile.

De altfel, interesul românilor pentru film, ajuns în anul 2000 la 10 la sută faţă de cel din 1989, a crescut o dată cu apariţia multiplexurilor şi se dovedeşte încă şi mai puternic în anii de criză, când statisticile arată o creştere cu peste 1,5 milioane de bilete în 2010 faţă de 2009.

"Ceea ce nu ştie presa şi nu se spune este că la ora actuală, RADEF RomâniaFilm deţine o cotă de peste 24% din vânzarea biletelor de film din România", explică Marius Iuraşcu, precizând că cele 30 de săli de cinematograf din ţară aflate sub tutela RADEF vor oferi, curând, cele mai bune condiţii de vizionare a filmelor la cele mai modeste preţuri. Numărul acestora ar putea ajunge la 40, cu puţin ajutor legislativ, spune directorul regiei, menţionând faptul că Legea 303/2008, potrivit căreia sălile ar trebui să treacă – cu anumite condiţii - în domeniul public al consiliilor locale a avut ca rezultat doar faptul că dintre cele peste 100 de cinematografe cedate, în baza acestei legi, să mai funcţioneze în prezent doar unul singur, la Râmnicu Vâlcea.

"Statul român îşi rezervă dreptul de a avea o reţea naţională de aproape 40 de săli de cinematograf în domeniul public, care nu vor fi înstrăinate sub nici o formă, care vor fi reabilitate, modernizate, digitalizate, transformate în centre culturale, conform cerinţelor Uniunii Europene în domeniul cultural", explică Marius Iuraşcu într-un interviu acordat EVZ. EVZ: RADEF avea datorii serioase, plus o dezbatere întreagă cu privire gestionarea activelor, dintre care multe au fost, între timp, înstrăinate... Marius Iuraşcu: Eu am o exprimare plastică pentru situaţia RomâniaFilm în iunie 2009, când am preluat conducerea regiei: "Un mort frumos cu ochii vii…". Cred că RADEF a fost una dintre cele mai profitabile regii pentru diverşi "parteneri binevoitori", care s-au îndestulat din sălile şi grădinile de cinematograf. Trebuie spus că, în anii ’90, regia avea peste 500 de active, care, prin diverse acte normative, unele mai bune, altele mai proaste, au părăsit zestrea RADEF. A nu se înţelege că sunt adeptul păstrării în administrarea regiei a tuturor activelor care, pe zi ce trece, devin doar o "gaură neagra", generatoare de impozite şi taxe, fără a aduce nici un fel de profit.

Una peste alta, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, la data de 18 iunie 2009, când am acceptat provocarea numită RomâniaFilm, regia avea datorii cumulate la bugetul de stat, bugetele locale şi furnizori, de peste 100 de miliarde lei vechi. Prima grijă a fost să achităm datoriile la buget, unele scadente de peste 5 ani…

De asemenea, a trebuit să intru în negocieri foarte serioase cu distribuitorii de film, care, pe bună dreptate, nu mai vedeau în RomâniaFilm un partener viabil, astfel încât o lungă perioadă de timp în cinematografele RADEF nu se mai văzuseră filme bune, blockbustere şi, în nici un caz, premiere. Inclusiv pe această cale, le mulţumesc distribuitorilor de film că ne-au înţeles şi ne-au sprijinit, la data prezentului interviu fiind achitate absolut toate datoriile către aceştia. Urmează, deci, să vedem premierele şi în cinematografele RomâniaFilm? Aici vreau să vă relatez două momente sensibile… Primul, când a avut loc premiera filmului "2012", care a intrat în aceeaşi secundă şi la multiplex-uri, şi la noi, la Patria. La ora 20.00, am ajuns şi eu la Patria şi, instantaneu, mi-au dat lacrimile, văzând coada la casa de bilete, exact ca înainte de Revoluţie. Salariaţii de la RADEF erau, în mare parte, prezenţi la Patria şi priveau consternaţi coada la bilete. Nu le venea să creadă.

Al doilea moment s-a petrecut la Târgu Mureş, unde era programat "Avatar". Era prima oară când ajungeam la Târgu Mureş, nu mă cunoşteau salariaţii de acolo, m-am dus la casa de bilete, unde era coadă, şi am cerut un bilet mai central. Mare mi-a fost surprinderea să aud că nu sunt bilete disponibile decât pe ultimele rânduri. Am intrat în sală şi era plină. Credeţi-mă că, pentru mine, aceste momente au contat mai mult decât oricare alte mulţumiri pe care le-am avut de când am preluat RADEF… PROIECT

Anul trecut, RomâniaFilm şi-a achitat toate datoriile către stat şi furnizori, astfel încât acum îşi poate respecta menirea de a aduce marile premiere "unei clase sociale care nu-şi permite preţurile de multiplex"

Misiunea "RomâniaFilm", definită pe situl regiei, este "să impulsioneze şi să diversifice activitatea în domeniul exploatării şi distribuţiei cinematografice, să optimizeze şi să rentabilizeze activitatea, mai ales prin creşterea numărului de spectatori în sălile de cinema". Iar principiul unic de funcţionare de la înfiinţare şi până în prezent a fost, spuneţi, acela al autofinanţării. Mai clar, care ar fi menirea Regiei? Vreau să divaghez puţin pe această temă. Trebuie ca cititorii dumneavoastră să ştie că statul român finanţează producţia de film din România, prin intermediul Centrului Naţional al Cinematografiei. Filmele româneşti sunt bune sau nu, participă la diverse festivaluri naţionale sau internaţionale, iau sau nu premii, dar, cu siguranţă, nu fac rating. În consecinţă, nu sunt interesante pentru operatorii privaţi de film din multiplexuri, deoarece nu aduc profit. Atunci, eu, ca director general al RomâniaFilm, vin şi pun întrebarea absolut raţională: ce facem cu aceste filme, finanţate de CNC şi care nu pot fi văzute de cinefili decât pe net sau prin festivaluri? Merg mai departe cu menirea RomâniaFilm…

Să zicem că eu îmi permit să merg la mall, la multiplex, să văd o premieră de interes major. Pentru asta, cumpăr biletul cu 25 de lei, mai iau o răcoritoare şi popcorn şi, uite cum am plătit 50 de lei. Credeţi că tot românul îşi permite să plătească 50 de lei ca să vadă un film? Tocmai de aceea, voi face tot ce-mi va stă în putinţă ca pensionarii, copiii până în 14 ani şi persoanele cu handicap să poată intra gratis la film în sălile RomaniaFilm, iar studenţii să aibă reducere 50%. Cred că asta este menirea regiei, să permită tuturor accesul la film. Legat de filmul românesc, RomâniaFilm a derulat recent o campanie în mai multe oraşe din ţară. Despre ce este vorba? Din păcate, când am preluat regia, erau funcţionale doar 26 de săli de cinematograf. Am mai redeschis 4, ceea ce înseamnă că, în momentul de faţă funcţionează 30. Beneficiind de sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al Centrului Naţional al Cinematografiei, am iniţiat o caravană cinematografică denumită generic "Filmul românesc accesibil tuturor", care s-a bucurat de un succes impresionant. În decurs de o lună şi jumătate, caravana a ajuns în peste 20 de oraşe din ţară, au rulat peste 30 de filme româneşti, unde au intrat gratis peste 30.000 de spectatori.

Văzând interesul pentru filmul românesc, am extrapolat această caravană în toata ţara, transmiţând adrese prin mail sau fax absolut tuturor primăriilor din ţară, pentru a deveni partener cu RomâniaFilm în această acţiune socială. Mai concret, am oferit tuturor primăriilor (şi când spun tuturor, mă refer nu numai la oraşe, întrucât am trimis adresa în fiecare comună din România) posibilitatea de a primi caravana în localitate, acestea urmând să achite doar costurile de transport, cazare şi masă a echipei caravanei, adică, grosso modo, undeva la maxim 1.000 de lei. Cred că orice primărie îşi permite să achite 1.000 de lei ca să ofere cetăţenilor o seară de neuitat prin proiecţia de film românesc… Cât despre despre aventura Florin Piersic…? A fost, într-adevăr, o aventură incredibilă. Când am iniţiat, împreună cu primăria Cluj şi primarul Sorin Apostu, reabilitarea cinematografului Republica şi transformarea acestuia în sala Florin Piersic, am realizat că nu trebuie neapărat să ne moară valorile naţionale ca să le putem aduce mulţumirea şi recunoaşterea meritelor. Florin a crezut la început că este doar o "gargara" şi a glumit spunând că doar asta nu i s-a mai întâmplat în viaţă, să fie şi cinematograf. Ulterior, a înţeles ce dorim să facem şi a devenit foarte responsabil… Sala Florin Piersic din Cluj este unică în România şi, potrivit unui studiu aprofundat, în Europa de Est mai sunt doar vreo trei sali atât de performante, una la Praga, una la Moscova şi una la Kiev. Ce este interesant în aceasta aventură este termenul scurt în care a fost realizată. Eu am afirmat că am un dram de nebunie, Sorin Apostu a demonstrat şi el că este puţin nebun, iar constructorul ne-a pus capac la amândoi, făcând absolut imposibilul, în doar… 35 de zile! Şi cred că aţi văzut cum arată această sală.

Sala Florin Piersic a fost prima sală a RADEF modernizată, reabilitată şi digitalizată, din mai multe motive. Primul este ca la Cluj, primăria a fost de acord să participe la reabilitarea exterioarelor, a faţadei, a trotuarului, firma luminoasă şi stâlpii exteriori, sume destul de considerabile în economia totală a cheltuielilor. Al doilea motiv este că la Cluj avem cel mai important festival de film, TIFF, care menţine România pe harta internaţională a festivalurilor de film. Iar cel de-al treilea şi cel mai important motiv pentru care am ales Clujul este faptul că Florin Piersic a acceptat ca sala să-i poarte numele. Timp de 3 ani la rând, Florin Piersic a fost ales de români, la Gala 10 pentru România, cel mai prolific artist român… No comment.

SUCCES. Clujenii s-au adunat în număr mare în faţa cinematografului renovat şi cu contribuţia primăriei

Acest eveniment este, însă, parte dintr-un proiect mai amplu. Când aţi lansat, la Bucureşti, Caffe Cinema 3D, aţi anunţat un total de 27 de astfel de proiecte. Care este următorul oraş în care veţi inaugura o sală 3D? Nebunia Caffe Cinema 3D! RADEF RomâniaFilm trebuie să inoveze în domeniu, dacă vrea să ţină pasul cu multiplex-urile. Tocmai de aceea, conceptul exclusiv Caffe Cinema 3D, registered mark a RADEF, este o gaselniţă deşteaptă, ieftină şi profitabilă. Ştiţi că sălile noastre au între 300 şi 1100 de locuri, mii de metri pătraţi şi, doar dacă vă gândiţi la faptul că aceste săli trebuie încălzite, realizaţi ce costuri de operare avem. Publicul acestor săli este, din păcate, redus la maxim 10% din capacitate. Şi atunci, de ce să am costuri de 10 ori mai mari şi public de 10 ori mai puţin, în condiţiile în care sălile arată cum arată, filmul se proiectează tot pe aparatele de proiecţie pe peliculă 35 mm, vechi de 20-30 de ani, nu este aer condiţionat, scaunele sunt de pe vremea părinţilor mei, etc.?

O sală de genul Caffe Cinema 3D se realizează în holurile sălilor de cinematograf, costurile de realizare sunt minore, aparatura DLP 3D Bluray este ieftină, iar costurile de operare sunt aproape insignifiante faţă de o sala clasică. Acest concept este dovada clară a repoziţionării RADEF RomâniaFilm faţă de cerinţele pieţii şi trebuie să vă precizez că pe 1 martie deschidem Caffe Cinema 3D la Calăraşi, pe 8 martie la Ploieşti şi până la sfârşitul anului 2011, vom mai deschide la Bistriţa, Alba Iulia, Buzău, Botoşani, Brăila, Craiova, Tg. Jiu, Deva, Hunedoara, Tg. Mureş, Piatra Neamţ, Sibiu, Vaslui şi Constanţa. Dacă veti verifica, toate aceste Caffe Cinema 3D, cu excepţia celor din Bucureşti şi Constanţa, se vor deschide în orasele în care nu există mall cu multiplex, adică acolo unde oferta adresată cinefilului dornic de film de calitate nu ajunge prin nici un mijloc.

Ce se va întâmpla, în viitor, cu cinematografele din reţeaua RADEF? După Revoluţie, interesul pentru film a scăzut, ajungând ca în 2000, încasările din bilete să fie la 10% faţă de anul 1989. Începând cu 2005, prin apariţia sălilor multiplex, s-a simţit o revigorare a interesului cinefililor faţă de film.

De curând, Centrul Naţional al Cinematografiei a dat publicităţii un studiu care spune că în 2010 s-au vândut cu 1,5 milioane de bilete mai mult decât în 2009. Ce nu ştie presa şi nu se spune este că la ora actuală, RADEF RomâniaFilm deţine o cotă de peste 24% din vânzarea biletelor de film din România. Am explicat la începutul interviului de ce au crescut atat de mult încasările din bilete, în speţă faptul că în cinematografele RADEF, începând cu 2010, după ce am achitat datoriile către distribuitori, am primit de la aceştia filmele în premieră, la fel ca toate sălile multiplex. Este adevărat că preţurile noastre sunt cele mai joase, dar asta este şi menirea noastră, să ne adresăm unei clase sociale care nu-şi permite preţurile de multiplex, dar care doreşte să vadă aceleaşi filme.

Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, trebuie să înţelegeţi ce se întâmplă acum cu sălile de cinematograf. În 2008, Parlamentul României a adoptat Legea 303/2008, care spune că sălile ar trebui să treacă în domeniul public al consiliilor locale, în condiţiile în care acestea se obligă să nu le schimbe, timp de 15 ani, destinaţia; timp de 4 ani, prin hotărâre de Consiliu Local alocă fondurile necesare modernizării acestora; preiau personalul de specialitate; îşi asumă plata activului şi pasivului de la momentul preluării; semnează protocolul de predare-primire cu RADEF RomâniaFilm.

De la data apariţiei Legii 303, au fost predate către consiliile locale peste 100 de cinematografe, dintre care mai funcţionează doar… 1! Restul ori au fost lăsate în paragină, ori au fost cedate către alte instituţii, ori au fost înstrăinate, eludându-se în nenumărate rânduri prevederile legale în vigoare. De menţionat mai este şi faptul că, în 2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale câteva dintre articolele respectivei legi, ceea ce impune ca imperios necesară modificarea legislaţiei în domeniu.

Tocmai de aceea, Guvernul, Ministerul Culturii şi Patrimoniului National (MCPN) şi RADEF RomâniaFilm au iniţiat o ordonanţă de urgenţă care prevede ca unele dintre sălile de cinematograf care nu au fost preluate până în prezent de consiliile locale să rămână în domeniul public al statului şi altele în domeniul privat al statului prin MCPN şi în administrarea RADEF RomâniaFilm. Astfel, statul român îşi rezervă dreptul de a avea o reţea naţională de aproape 40 de săli de cinematograf în domeniul public, care nu vor fi înstrăinate sub nici o formă, care vor fi reabilitate, modernizate, digitalizate, transformate în centre culturale, conform cerinţelor Uniunii Europene în domeniul cultural.

De asemenea, pentru toate sălile care rămân în domeniul public, Comisia Europeană, prin Programul Media al Uniunii Europene, alocă suma de 75.000 de euro pentru achiziţia de aparatură digitală. Ne tot plângem că nu putem absorbi fondurile europene alocate României, iar eu abia aştept să le atrag, dar nu am legislaţia de partea RomânieiFilm! Deci, ca epilog, trebuie să înţelegem importanţa acestei schimbări legislative în domeniu. Cum sunt primite toate aceste iniţiative? Aveţi deja reacţii de la producătorii de film din România? Ar fi interesant să luaţi pulsul oamenilor de film din România… Mi-aduc aminte, când am luat hotărârea, împreuna cu dl. ministru Kelemen Hunor şi cu dl. Sorin Apostu, primarul Clujului, referitor la posibilitatea de a moderniza Republica şi a o transforma în Florin Piersic, cât de fericit a fost Tudor Giurgiu, preşedintele TIFF! Cred că principalii beneficiari ai modernizarii sălilor RADEF RomâniaFilm sunt producătorii de film din România, care produc filme de calitate, iau premii internaţionale pe bandă rulantă şi nu se pot mândri că filmul lor se vede şi se aude perfect în sălile de cinema. Sunt sigur că Palme D’Or-ul lui Cristi Mungiu se vede mult mai bine în sala Sala Florin Piersic din Cluj decât în Patria de la Bucureşti. De ce nu am putea moderniza toate aceste săli? Ce ne împiedică să ne apucăm de treabă?

Se spune că pentru a realiza ceva trebuie să ai dorinţa şi putinţa… Cred că acum, RomâniaFilm are şi dorinţa, şi putinţa. Ce ne trebuie este sprijinul necondiţionat, atât al dumneavoastră mass-media, al tuturor oamenilor de film din România, dar, cel mai important, al guvernanţilor, cărora le-am demonstrat prin filmul românesc de calitate şi prin realizarile din ultimii doi ani, că ne meritam locul pe harta internaţionala a filmului.