Ieri, în jurul prânzului, au început să apară zvonurile: Emil Boc îşi dă demisia, au stabilit strategia asta la o şedinţă prelungită care a avut loc duminică noaptea, la Vila Lac 1. Dar de ce ar demisiona Boc acum?
Înainte de a răspunde la legitima întrebare, zvonul despre iminenta demisie a premierului a revenit, din altă direcţie. Două surse independente în 30 de minute. Apoi au apărut primele confirmări: a avut loc, într-adevăr, o întâlnire cu liderii filialelor PDL, la care a participat preşedintele Traian Băsescu (e cam aiurea; din câte ştiu, şeful statului n-a prea participat la întâlniri cu şefi de filiale PSD sau PNL).
Apoi o altă informaţie: preşedintele ar urma să aibă o nouă întâlnire de taină cu liderii PDL, dar, mai înainte, s-ar fi dus un pic pe la sediul BNR. Vorbim despre întâlniri ad-hoc. Legătura e de la sine înţeleasă: Traian Băsescu, având demisia lui Emil Boc în buzunar, s-a dus la şeful BNR să stabilească împreună condiţiile în care Mugur Isărescu (sau vreun om de-al lui) ar putea prelua guvernarea. Cum? De ce? De ce acum? De ce chiar acum? Totul pare absurd. "Sursele" confirmă cu jumătate de gură. Ceva se întâmplă. Că doar nu s-o fi apucat vreo minte diabolică să inventeze subiecte pentru ca apoi să zică: mogulii se pun pe dezinformat! (Notă. Primele informaţii n-au venit dinspre televiziunile mogulilor, ci din cu totul alte surse. Dar asta nu înseamnă nimic.) Apoi, la ora la care scriu aceste rânduri, au apărut dezminţirile (tot pe surse). Ce rămâne de aici?
Primul gând este că nu iese fum fără foc. Însuşi faptul că un astfel de zvon a căpătat aşa multă credibilitate vorbeşte despre precaritatea guvernului Boc mai mult decât orice discursuri sforăitoare. Să fim cinstiţi: Emil Boc a ajuns să fie premier doar fiindcă Theodor Stolojan s-a retras în ultima clipă şi coaliţia PDL-PSD avea nevoie rapid de un prim-minstru. A rămas în funcţie atât amar de vreme, deşi a fost trântit de parlament, tot fiindcă Traian Băsescu n-a putut găsi pe cineva mai convenabil (deşi i-a mai încercat pe Lucian Croitoru şi pe Liviu Negoiţă). A fost nevoie să se inventeze un partid de sprijin, condus de fostul "şef al mafiei personale a lui Adrian Năstase"!
Deocamdată nu ştim dacă Emil Boc va demisiona sau nu. Ar avea motive şi s-o facă, şi să n-o facă. Ştie că nu va fi veşnic premier, dar puterea e atât de seducătoare! Poate că, pe undeva, mai crede că e om de stat şi că are vreo misiune importantă de îndeplinit. Pe de altă parte, a rămâne premier înseamnă continuarea uzurii. De mai multă vreme, omul Emil Boc cam are de tras din cauza unei funcţii prea apăsătoare, care îi aduce prea puţine satisfacţii şi mult, mult prea mult stres. Funcţia de premier e una dintre cele mai nesigure în actualul context. Coaliţia e zgândărită puternic de nou-creata alianţă PSD-PNL şi păstrarea fiecărui vot din parlament e o cută pe frunte în plus. Ce ai azi, ai putea să nu mai ai mâine. La propriu. Dureros. În plus, partidul, "pesedizat" puternic (adică impregant tot mai mai mult cu corupţie şi baronism local), e tot mai greu de ţinut în frâu. Apropierea alegerilor înseamnă lupte interne dure, cu final neaşteptat.
De aceea, dacă ar fi să aleagă (Traian Băsescu a spus destul de clar, în interviul acordat Sabinei Fati de la "România liberă", că e de preferat separarea funcţiilor de premier şi de preşedinte de partid ), e de înţeles de ce Emil Boc, omul şi politicianul deopotrivă, ar prefera funcţia de preşedinte al PDL. Ca preşedinte de partid pierzi o bună parte din putere, e drept, dar îţi poţi permite mai mult să fii populist (şi ce îşi poate dori mai mult un politician român?). Iar funcţia de preşedinte PDL e mult mai sigură decât cea de premier, dacă priveşti un pic în perspectivă. Nu e de lepădat nici amănuntul că, în clipa asta, Emil Boc, râdeţi sau nu, e cel mai prezidenţiabil pedelist. Apoi, dincolo de ceea ce vrea Boc, lui Traian Băsescu i-ar folosi mai mult ca actualul premier să rămână şef de partid decât să ajungă în această funcţie Vasile Blaga, cu care e incomparabil mai greu de lucrat. Mai lesne plantezi lângă Boc un prim-vicepreşedinte ca Elena Udrea şi nişte vicepreşedinţi cu figuri de reformatori.
Iar dacă aveţi ceva aplecări pentru scenarii, o informaţie: fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a debutat regizoral la un festival de film, la Berlin. Dar avem şi noi regizorii noştri! Măcar că de ieri după-amiază nu s-a mai vorbit despre dosarul "Mită la Vama Halmeu" şi traseul banilor către, zic şi eu, PDL.
Recomandările noastre
