În seara alegerilor prezidenţiale, atunci când l-am văzut pe Geoană ţopăind ca un maimuţoi cu baterii, mi-am spus: oamenii aceştia vor suferi un şoc dur dacă sondajele lui Vîntu şi Voiculescu vor fi infirmate.
Şi, din păcate pentru psihicul fragil al liderilor PSD, aşa s-a şi întâmplat. Au început să caute vinovaţii oriunde în altă parte decât în propria curte, iar primii blamaţi au fost cei din străinătate. "Votul românilor din diaspora ar trebui să aibă o greutate mai mică", a spus atunci Adrian Năstase, în timp ce Antena 3 difuza statistici după statistici în care demonstra că Geoană este preşedinte "în România". Circa un an mai târziu, conducerea PSD nu-şi revenise din şoc, iar Ponta declara că votul diasporei a fost o "răzbunare" pe cei care nu au plecat din ţară.
Aş deplânge nervii slăbiţi ai liderului PSD dacă angoasele sale nu ar face un imens rău democraţiei din România. Victor Ponta a ameninţat că PSD nu va participa la alegeri dacă românii aflaţi peste hotare vor putea vota prin corespondenţă. Practic, ceea ce vrea liderul social- democrat este să lase circa două milioane de cetăţeni ai acestei ţări fără posibilitatea de a-şi exercita un drept fundamental. Nu este o mare diferenţă între mentalitatea sa şi cea a lui Nicolae Ceauşescu, care retrăgea automat cetăţenia celor care fugeau în străinătate.
Sunt convins că Ponta ştie că votul prin corespondenţă este utilizat în multe state democratice, printre care Germania, Elveţia, Marea Britanie şi Statele Unite. În statul Oregon, din 1998, se votează numai prin poştă, pentru a reduce astfel costurile organizării scrutinului.
"Fraudă" este ameninţarea pe care o flutură liderul PSD. Da, riscurile sunt mai mari decât cele care apar atunci când alegătorul se prezintă personal la secţia de votare. Însă PSD poate să studieze modul în care este supravegheat în alte state votul prin corespondenţă şi să ceară aplicarea şi în România a aceloraşi măsuri. Dar justifică temerile PSD menţinerea actualului sistem restrictiv, care s-a dovedit şi el extrem de vulnerabil la fraude şi la manipulări?
Prietenii noştri de familie de la Paris şi Berlin ne povestesc cum, la fiecare scrutin electoral, stau ore în şir la coadă în faţa ambasadei, de obicei pe o vreme mizerabilă, cu inima strânsă că nu vor apuca să voteze. Zeci de mii de români fac acest efort admirabil, şi mie mi se pare o dovadă extraordinară de ataşament faţă de o ţară din care au plecat de nevoie. Mă întreb dacă Ponta şi-ar pierde măcar 30 de minute din timpul său preţios pentru a sta la coadă la secţia de votare - exceptând cazul în care prietenul său Sebastian Ghiţă i-ar organiza un spectacol televizat. Ca să nu mai vorbim despre faptul că deficitul de cont curent al României este în bună măsură acoperit de banii trimişi în ţară de cei pe care îi numim cu atâta ironie şi dispreţ "căpşunari" şi pe care PSD iar vrea scoşi de pe listele electorale. În primele 11 luni ale anului 2010 au intrat în România, venind de la cei care muncesc peste hotare, 5,34 miliarde de euro.
După opinia mea, votul prin corespondenţă nu ar trebui limitat doar la cei care se află în străinătate. România ar trebui să introducă un sistem de vot în avans (early voting) care să poată fi accesat de toţi cetăţenii, la toate tipurile de alegeri, inclusiv cele locale. În Marea Britanie, încă din 2001 este permis votul prin corespondenţă pentru orice persoană, fără vreo justificare. În Suedia, poţi vota la secţiile organizate în avans cu o săptămână faţă de data oficială a scrutinului. Nu ştiu dacă s-ar produce o minune în ceea ce priveşte prezenţa la urne. Procedurile sunt complicate: trebuie să ceri un buletin de vot şi apoi să-l expediezi prin poştă într-un plic care este introdus în alt plic. Dar ar fi o şansă în plus să atragem la urne şi generaţia relativ tânără, care preferă să plece din oraş în duminica alegerilor.
Cât despre involuţia lui Ponta din momentul în care a preluat conducerea PSD, ea nu face decât să demonstreze că partidul său rămâne demnul urmaş al fostului PCR. Elevul Ponta a tocit bine la lecţia despre Ceauşescu, predată de maestrul Ion Iliescu.
Recomandările noastre
