Oratorul vorbe?te. De minute bune, vocea lui se unduie?te ?i se ml?diaz? ca un ?arpe, vr?jind audien?a. Arius, preotul din Alexandria, zâmbe?te în barb?: iat?-l pe cel mai iscusit discipol al s?u!

?colit la sofi?ti, e antrenat s? manipuleze realitatea. S? modeleze adev?rul ca pe o plastilin? docil?. I-auzi ce m?iestru explic? el c? Iisus nu e Fiul lui Dumnezeu! Hristos nu e Dumnezeu ?i om, în acela?i timp! Nu e e Logosul creator, ci doar o crea?ie (e drept, mai de vaz?) a lui Dumnezeu! Z?u c? te unge pe suflet! Cine îl bag? în seam? pe Co?ule??! Sunt 318 în?elep?i aduna?i la Niceea Anatoliei, în anul 325 dup? Hristos. Chema?i de Constantin cel Mare, din toate col?urile Imperiului, pentru a formula dogmele pe care cre?tinismul se va baza pân? la sfâr?itul lumii. Oratorul lui Arius din Alexandria continu? s? vorbeasc?. Pare c? nu are rival. Deodat? din audien?? se ridic? un omule? ciudat. La vreo 55 de ani, s?r?cu? îmbr?cat, poart? pe cap un co?ule? împletit din papur? ("spiris), de la care ?i-a primit ?i numele. "Este Spiridon, episcopul Trimitundei!", se aud câteva voci. Ciudatul omule?, cu tr?s?turi blajine, îl bate pe um?r pe orator. Sofistul se întoarce ?i mai c? nu-l pufne?te râsul. "În numele lui Iisus Hristos, o, filosofule, ia aminte la mine ?i ascult? cele ce voiesc a-?i spune", zice Spiridon. "Vorbe?te!", face acela, continuând s? zâmbeasc? superior. Cum s-ar putea pune acest calic caraghios, acest fost cioban f?r? ?coal?, cu ?tiin?a lui de retor? Minunea c?r?mizii de la Niceea Spiridon nu bag? în seam? zeflemeaua. Netulburat, el se adreseaz? ilustrei asisten?e. Vorbele sale simple au greutatea unor ciocane c?zând peste nicoval?. Într-unul din cele mai str?lucite discursuri pe care omenirea le auzise pân? atunci, fostul cioban f?r? ?coal? r?scole?te cerul ?i p?mântul! Fa?a i se lumineaz? de o str?lucire tainic?. Hainele sale, înse?i, par împodobite cu od?jdii de pre? ?i nestemate. Spiridon vorbe?te despre Dumnezeu, Tat?l Atotcreatorul, f?c?torul Cerului ?i al P?mântului, despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, El Însu?i Dumnezeu adev?rat, prin care Tat?l a creat Lumea v?zut? ?i nev?zut?, împreun? cu Duhul Sfânt, d?t?torul de via??. "Nu e?ti de acord, filosofule?", întreab? tun?tor Spiridon.?i, nea?teptând r?spuns, de la filosoful buim?cit, ia o c?r?mid? ?i o strânge în pumn. În acel moment, c?r?mida se desface în elementele ei componente: focul se înal?? în v?zduh, apa se scurge pe p?mânt, iar lutul r?mâne între degete. "A?a cum focul, apa ?i p?mântul fac o c?r?mid?, f?r? a se pierde identitatea fiec?rui element, a?a este ?i Sfânta Treime: Unu ?i Trei, în acela?i timp!" Sfântul care fuge din racl? Filosoful r?mâne înm?rmurit în fa?a minunii. Toat? mândria i s-a topit. Învins, mai poate totu?i s? îngaime: "Crede?i acestui Sfânt P?stor, cuvintele lui sunt de la Dumnezeu!" C?r?mida de la Niceea este doar una dintre multe minuni pe care Sfântul Spiridon le-a f?cut în timpul vie?ii, dar ?i dup? ce a murit Smeritul "Co?ule?" sare ?i azi în ajutorul tuturor celor care i se roag? fierbinte. Sare la propriu. Adeseori fuge din racla sa de sticl? din Insula Corfu, unde moa?tele sale sunt p?strate. Diminea?a, are hainele pr?fuite ?i papucii toci?i, cu urme de p?mânt ?i iarb? pe t?lpi. În fiecare an, pe 12 decembrie, de praznicul Sfântului Spiridon, papucii îi sunt schimba?i, în cadrul unor ceremonii impresionante. P?rticele din moa?tele sale se afl? ?i la cele dou? mari biserici din Bucure?ti, de pe Calea ?erban Vod?, care îi poart? numele. ?i unde ast?zi va fi celebrat? Sfânta Liturghie.