Buldogul Spike doarme lini?tit, cu botul pe labe, în gura cote?ului. Un ditamai ciolanul, alb ?i lucios, îi apare în vis, în timp ce buzele scot un ?uier u?or, satisf?cut.

Motanul Tom se apropie tiptil. Cu mi?c?ri sigure, m?soar? rapid zgarda care îl ?ine legat pe Spike. Traseaz? un cerc în jurul cote?ului. Se îndep?rteaz? dincolo de linia de siguran?? ?i fluier? asurzitor. Trezit brusc din visul minunat, Spike casc? ni?te ochi cât cepele. Tom se strâmb? la el: scoate limba, îi face buru-buru. Dul?ul î?i scutur? capul, s? fie sigur c? ceea ce vede nu e tot vis. Nu, e aievea. Înnebunit de furie, pachetul de mu?chi se repede s?-l rup? buc??i. Dar lesa îl opre?te la câ?iva milimetri de fa?a nesuferit? a motanului. În vreme ce Spike latr? neputincios, ca un apucat, Tom scoate un jurnal împ?turit ?i-l altoie?te cumplit peste bot. B?sescu l-a imitat pe Tom. O ?ar? întreag?, pus? pe jar de pariurile anali?tilor, se întreba când o s? ias? pre?edintele. Dar fostul suspendat t?cea. Imperturbabil. R?bd?tor. M?sura lesa. A?tepta s? treac? timpul, pân? dincolo de termenul la care putea fi suspendat înc? o dat?, iar referendumul s? se ?in? odat? cu alegerile. Atunci a pocnit javra peste bot. Dar n-a fost lovitura devastatoare pe care o a?tepta galeria. Nu i-a dat cu bâta- n cap, ca în alte episoade. Doar un "pleosc!", cât s? turbeze potaia de furie. Dar cine e potaia? Întrebarea e mai pu?in tâmpit? decât pare. Dintre toate cotarlele pe care le putea lua la ?int?, B?sescu a ales cu grij?. Ce a spus el în discursul de luni seara? A vorbit despre statul de drept în pericol, despre MCV ?i Justi?ie, ANI ?i Schengen, alegeri ?i observatori OSCE. Nimic despre dezastrul guvern?rii USL. S? ai mingea ridicat? perfect la fileu, iar tu, pre?edinte-juc?tor, s? o mâng?i cu precau?ie, atent spre ce col? de teren o îndrep?i? Nu e ciudat? Evident. Atât de evident c? Ponta a fost menajat de B?sescu, încât Antonescu a explodat. A ie?it mânios a doua zi, s? r?spund? altoielii care-i înro?ise nasul. Singur. F?r? co-pre?edinte. Ponta nu a omis totu?i s? aprecieze drept corect? declara?ia care-l inflamase pe Antonescu: anume c? ?eful statului va "desemna un premier care s? serveasc? interesul na?ional". Cu cât se apropie alegerile ?i momentul în care B?sescu î?i va juca ultima carte, cu atât se apropie ?i Ponta de B?sescu. Lui Ponta i-e fric?. De B?sescu, pentru c? are ?i puterea ?i c?po?enia de a-i refuza desemnarea. De PSD, care ar putea considera util s? se descotoroseasc? de un lider compromis de plagiat ?i în nasul c?ruia se trântesc toate u?ile cancelariilor occidentale. De tr?d?torii din USL, suficient de mul?i ca, împreun? cu ARD, UDMR ?i PP-DD s? formeze o majoritate ?eap?n?. Ponta n?d?jduie?te s? îmblânzeasc? fiara. O tenteaz? cu un final de mandat lini?tit, coabitare confort I, contra desemn?rii. Pentru Ponta, a fi în gra?iile lui B?sescu este cea mai bun? asigurare a pozi?iei în partid. Scaunul nu-i va fi amenin?at, cât ?ansele sale de a conduce guvernul sunt intacte. Mai mult, o nou? desemnare a sa de c?tre B?sescu, "omul europenilor", ar însemna un certificat de bun? purtare. Care ar ?terge ru?inea plagiatului ?i ar deschide u?ile cancelariilor. Ponta ?tie îns? ?i c? B?sescu nu-l va desemna f?r? garan?ii c? Antonescu, Voiculescu et ga?ca vor fi trecu?i pe linie moart?. Are Ponta asemenea putere? E dispus s?-?i asume asemenea riscuri? B?sescu, a?a erodat ?i înecat de tuse, are o carte cumplit?. La care se uit? cu un amestec de spaim?, ur? ?i jind toate pot?ile.