Nu-i înţeleg pe politicienii şi diplomaţii americani şi europeni de ce mai cheltuie timp şi bani pe vizite şi scrisori oficiale trimise guvernanţilor de la Bucureşti.
Ar fi trebuit să-şi dea seama de mai mult timp că aceste forme de presiune nu au nici un efect. Ponta şi Antonescu sunt dispuşi să facă praf toate relaţiile cu SUA şi UE, dar nu-l vor lăsa pe Traian Băsescu să se întoarcă la Palatul Cotroceni. De la mijlocul lunii iulie, oficialii de la Bucureşti execută, aproape fără nici o modificare, aceeaşi scenetă, de câte ori sunt traşi de urechi de către partenerii din UE şi NATO. Mai întâi vine avertismentul: o scrisoare de la Barroso, o vizită intempestivă de la Londra sau Washington, o declaraţie critică de la Berlin sau Paris. Primul răspuns este oferit, de obicei, de premierul Ponta, care joacă rolul milogului, uşor indignat de acuzaţiile nedrepte care i se aduc, dar care promite că va respecta, va îndeplini, va face... După aceea, la televizunea statului uselist, Antena 3, apare preşedintele Antonescu, tot mai încercănat de la lipsa de somn, care se preface că nu înţelege ce vor alde Merkel, Barroso sau Gitenstein de la noi şi care denunţă efectele externe nocive ale propagandei băsiste. În sfârşit, electoratul român are memoria scurtă, apare alt scandal şi tot ceea ce USL a promis, fie Comisiei Europene, fie unor oficiali americani, este uitat. Vizita la Bucureşti a diplomatului american de rang înalt Philip Gordon marchează însă o schimbare de discurs, cel puţin din partea lui Crin Antonescu. S-a terminat cu mesajele relativ împăciuitoriste, cu (falsele) promisiuni că democraţia, justiţia şi DNA-ul vor fi respectate. Antonescu a spus clar: ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, este de partea lui Băsescu, în timp ce el, preşedintele interimar, "se luptă" pentru cele şapte milioane şi jumătate de alegători care au votat pentru destituirea preşedintelui suspendat. Sunt convins că, în momentul în care rostea aceste cuvinte, Antonescu îşi amintea exact ceea ce declarase Philip Gordon cu puţin timp înainte: ambasadorul Gitenstein vorbeşte în numele administraţiei Obama. Nu au trecut nici şase ani de la momentul la care PNL, tot din raţiuni de politică internă, prins tot în războiul cu Traian Băsescu, cerea retragerea trupelor româneşti din Irak. Iar în noiembrie 2007, preşedintele Camerei Deputaţilor, liberalul Bogdan Olteanu, enervat de criticile ambasadorului american de la acel moment, Nicholas Taubman, spunea că acesta şi-ar fi obţinut postul prin "corupţie". Nu este prima oară când diverşi căţeluşi din PNL chelălăie la americani, ca să pară mai curajoşi în faţa alegătorilor români. Era însă un alt context. România nu era oaia neagră a Europei. Economia României înregistra creşteri impresionante. Iar la acel moment erau instituţii suficient de puternice să se opună derapajelor populiste ale unor lideri liberali. Nici măcar în PNL nu a existat un consens în legătură cu retragerea din Irak. Nu cred că americanii sunt speriaţi de chelălăitul fostului bişon al lui Geoană, oploşit la curtea lui Dan Voiculescu. Dar se vor sătura să mai piardă timpul pe aici. Până la urmă, acesta este efectul pervers al democraţiei: este problema poporului român dacă vrea să-şi aleagă conducători care aleg modelul sino-rusesc. Este problema poporului român dacă vrea să-şi aleagă conducători care aleg modelul sino-rusesc.
Recomandările noastre
