Diferenţa între liderul slab şi liderul puternic se vede mai ales atunci când aceştia sunt în graţiile poporului.
Când oamenii au încredere în liderul puternic, acesta îşi va folosi puterea pentru a înfăptui reforme. Reformele înseamnă durere şi rezistentă la schimbare. Înseamnă atacuri din partea sistemului şi oponenţilor. Dar liderul puternic se ţine tare. Ştie că are masele de partea lui. Ştie însă şi că, la un moment dat, va pierde sprijinul lor. Se va eroda, va obosi, va fi încolţit. Liderul puternic are simţul istoriei. Pentru el contează mai mult ce rămâne în urmă şi ce va fi scris în cronici.
Liderul slab, când e pe val, va încerca să acumuleze tot mai multă putere. E nesigur, grăbit şi tot ce îşi doreşte e să capete mai multă adulaţie. Liderul slab nu ştie când să se oprească. E impulsiv şi incertitudinea îl face să îşi dorească toată puterea în mâna lui. După ce îşi elimină toţi adversarii, începe să secere printre apropiaţi. Nu are conştiinţa poziţiei trecătoare sau, dacă o are, tot ce încearcă este să îşi prelungească şederea pe tron.
Dă-i liderului slab puterea peste noapte şi vei afla cât de slab este. Încă de a doua zi va fi atent cu însemnele puterii. Se va preocupa din primul moment de propria imagine, de mărimea oştilor, de numărul apariţiilor în public. Liderul slab îşi va acoperi întotdeauna greşelile prin neadevăruri. Groaza că mulţimea care îl ovaţionează ar putea să îi vadă slăbiciunile îl împinge spre minciună şi disimulare. El crede că cei mulţi, care sunt gata să se lupte pentru el, vor trece cu vederea mai uşor o minciună, decât o greşeală. Din această cauza liderul slab se erodează mai repede, îşi pierde credibilitatea fără chiar a bagă de seamă.
Liderul puternic e răbdător şi generos cu adversarii. Îi ironizează, dar nu îi umileşte. Le lasă atâta putere cât să creadă că nu merită să îşi consume toată energia pentru a-l da jos. Liderul puternic îşi construieşte alianţe şi piloni de sprijin. El ştie că masele sunt capricioase. Azi te iubesc, mâine te hulesc. De aceea are nevoie de o cetate mai solidă pe care adversarii să nu o poată asedia uşor. Liderul puternic mai degrabă îşi recunoaşte erorile decât să fie pus la zid de propriile minciuni. El ştie că cel mai de preţ bun este credibilitatea. Îşi arată o parte din slăbiciuni şi pentru că adversarii să îl considere vincibil şi să nu pună la bătaie toată averea pentru a-i luă sceptrul din mână.
Liderul puternic respectă regulile, liderul slab le încalcă. Liderul puternic poate adauga reguli care să-i sporească puterea, liderul slab va distruge ordinea pentru a arata că el face şi desface. Liderul slab se va înconjura de oameni slabi, liderul puternic de oameni puternici. Căci cel din urmă ştie că trebuie să îi ţii pe cei puternici lângă ţine, nu împotriva ta, pe când cel dintâi crede că cei slabi îl arată pe el mai puternic şi nici nu vor încerca să îi ia locul.
Liderul puternic nu va da şi nu va promite. E zgârcit şi ştie că cel mai rău lucru e să îi înfierbânţi pe oameni. Căci ei cu cât vor avea, cu atât îşi vor mai dori. Liderul slab vrea să îşi cumpere liniştea. Dă în stânga şi în dreaptă şi promite tuturor. Cedează la plânsete şi cerşeală, îi omeneşte pe toţi, dar sfârşeşte prin a fi devorat de lăcomia firii umane.
Când liderul puternic nu mai e iubit, se retrage demn în cetate şi aşteaptă vremuri mai bune. Se hrăneşte din provizii şi stă pe alianţele pe care şi le-a construit în timp. Liderul slab intră în panică şi se prăbuşeşte repede cu capul în ţărână. Când gloată furioasă îl înconjoară, pune foc sub cetate şi arde ca un şobolan. Adversarii îl vor umili, iar prietenii îl vor trăda.
Recomandările noastre
