Uluitor: Iliescu compătimeşte cu PDL! "Unii au făcut comparaţie cu situaţia PNŢCD. Dar eu sper să nu fie aşa.
Pentru că o contrapondere, o contraputere, o forţă de opoziţie este un aspect necesar în democraţie." Nu zău! Juri pe roşu?, îmi vine să-l somez pe bătrânul politruc, ca în curtea şcolii, dar îmi dau seama că el chiar asta face de o viaţă întreagă: jură pe roşu.
Auzi cine evocă PNŢCD cu nostalgie! Iliescu, duşmanul numărul unu al ţărăniştilor. Cel care a făcut totul pentru a-i zdrobi, a-i anihila, inclusiv fizic. Cel care nu s-a dat în lături de la nici o mârşăvie: "Căposu pune botniţă la ţărani" - "Ei s-au demascat!" - "Defilează cu steaguri verzi, legionare" - "Am dat foc autobuzelor, conform înţelegerii" - "IMGB face ordine!" - "La PNŢCD s-au găsit droguri şi bani falşi cu capul lui Ceauşescu" - "Vă mulţumesc, dragi mineri..." Acelaşi Iliescu deploră soarta PNŢCD, când?! Taman la mijloc de iunie, când în Bucureşti asfaltul încins miroase a sânge şi creieri de studenţi?
Auzi cine vorbeşte de nevoia de opoziţie, de necesitatea unei contraputeri în democraţie! Tocmai Iliescu, cel care, pe 27 decembrie 1989, în faţa ambasadorului sovietic Tiajelnikov, se angaja faţă de Moscova ca, prin intermediul Frontului Salvării Naţionale, să controleze toate formele de opoziţie politică. Toate curentele politice erau permise, dar cu condiţia să se manifeste exclusiv sub umbrela atotcuprinzătoare a FSN. Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!
Ne puteți urmări și pe Google News
Şi acum, ce vrea Iliescu să credem? Că ideea lichidării PDL pentru ca pe scena politică să rămână doar o singură mare forţă, USL, nu se bucură de sprijinul gurului din Kiseleff? Ideea ca apoi USL să se dividă în stânga şi dreapta, ca amoebele la Teleenciclopedia, pentru a mima Puterea şi Opoziţia, nu emană din mintea urmaşului de ilegalist? Ideea ca PSD şi PNL să alterneze la guvernare într-un fel de perestroika up-datată, nici măcar n-a trecut spre aprobare pe la prietenul lui Gorbaciov? Toată această strategie sulfuroasă de a scoate defunctul FSN din groapă şi a-l reanima ca pe Frankenstein, a fost clocită exclusiv în capul ciufulit al lui Antonescu? Adică Iliescu şi şcoala de la Moscova n-au avut nimic de-a face?
Totul seamănă frapant, neverosimil, cu România lui 1990. Ca într-o sinistră şedinţă spiritistă, cei 20 de ani ai lui Brucan nu au trecut. După nişte alegeri transformă USL în FSN, care este reacţia Opoziţiei: să se organizeze într-o nouă CDR, care se va numi "Iniţiativa de Centru-Dreapta".
Exact ca în 1990! A fost o întreagă discuţie dacă PNŢCD şi apoi CDR, să-şi asume deschis o orientare de dreapta. Tot tămbălăul propagandistic al FSN, care îi acuza pe ţărănişti de legionarism (!?), oricât pare azi de incredibil, a avut efect. Prudenţa temătoare a dictat adăugarea cuvântului "centru" la eticheta ideologică pe care ţărăniştii şi-au prins-o în piept. Acum, văd că noua CDR şi-o trece din start chiar în certificatul de botez.
Fuga de dreapta autentică, de la adoptarea numelui la îmbrăţişarea deschisă a conservatorismului, este un sindrom românesc nevindecat. Bântuie încă absurda spaimă, abil întreţinută, de a nu fi confundat cu legionarii. Din 1989, centrul-stânga şi centrul-dreapta s-au amestecat ca vânăta cu dovlecelul, într-un ghiveci ideologic. De-aia am şi mers din gard în gard, fără o ţintă precisă, ca udul boului. Dacă tot ne-am întors la momentul 1990, măcar să fie cu folos! Să nu mai ratăm o dată ocazia: a venit vremea unui partid de dreapta adevărat!
Recomandările noastre
