Dumnică am fost într-o comună din zona Giurgiu. Pe la prânz am asistat la un miting electoral.
S-a desfăşurat pe un izlaz trasat ca un teren de fotbal şi mărginit de două tribune stinghere. A participat tot satul. În zonă, lumea se strânge cam la orice, chiar şi când vine Smurdul la câte un bolnav. Perimetrul era îngrădit. La intrare primeai câte un pix, un balon, o brichetă şi o eşarfă.
Apoi te aşezai fără să vrei la o coadă unde se dădeau bonuri cu numere. Eu am prins 1214. Se spunea că bonurile ar fi pentru o tombolă unde s-ar putea câştiga biciclete, maşini de tuns iarba şi chiar un scuter. De fapt ele nu serveau decât la un bufet bine aprovizionat cu mici şi bere foarte rece. Tombola nu a mai fost organizată pentru că primarul se teme de anchete şi rudele lui nu s-au înţeles cine şi ce să câştige. Lumea a înţeles şi a rămas cu o impresie bună. Omul ar fi dat pentru că are de unde, dar putea să aibă necazuri.
A început. Familii întregi s-au aşezat liniştite la mese şi au gustat micii. De la caz la caz se făceau schimburi între mâncare şi băutură. Muzica era asurzitoare şi vocea unui DJ nici nu se desluşea. Partea mai proastă a fost ca în momentul când a venit un senator "de la judeţ" şi a ţinut o cuvântare muzica nu a fost dată mai încet.
Ne puteți urmări și pe Google News
Până la urmă nu a mai vorbit nimeni, sau cine a mai încercat nu a putut fi auzit din pricina muzicii. Până la coadă a fost frumos. Familiile respectabile au mers acasă cu baloane, brichete, pixuri şi eşarfe, iar beţivii tot la Mat, cum ar fi făcut şi dacă nu era miting. În drum spre Bucureşti, am observat că în toate comunele se întâmplase cam acelaşi lucru. Locaţiile au fost diferite. Cadourile nu prea. În unele locuri am observat că se dăduseră saci şi tricouri.
Localităţile cu romi păreau mai tulburate. Oamenii stăteau pe şosea şi nu se dădeau la o parte din calea maşinilor. După atmosfera oarecum încărcată şi după atitudinea critică faţă de unele autoturisme mai de lux, bănuiesc unele incidente cu 112.
În timpul acesta, pe Facebook aveau loc lupte sângeroase. Subiectul predominant era Primăria Bucureştiului. Luptele electorale scuzau, desigur, mijloacele, dar am observat cum o ură mocnită (între cei peste 1.200 de prieteni, pe care îi am eu) iese la iveală cu orice prilej. Şi aici trebuie menţionat că femeile par mult mai rele. Faptul că rivalităţi de o viaţa ies la iveală cu fiecare postare îl ştiam, dar m-au mirat atacurile la adresa lui Nicuşor Dan. Până una alta, un om de care nu prea ai cu ce să te legi.
Cu totul şi cu totul izolaţi şi stingheri, seara, câţiva realizatori şi invitaţii lor făceau şi ei campanie electorală. Întreaga societate rurală dormea cu eşarfe, brichete, pixuri, şepci şi tricouri sub cap. Facebook-ul era din ce în ce mai roşu de ură.
În toată această vâltoare, nu am auzit niciun cuvânt despre o posibilă doctrină sau despre programe electorale. Principala promisiune, cam peste tot, era legată de hoţie. În cazul candidaţilor noi, sloganul era cam de genul "nu voi fura ca cel dinainte". La cei vechi se întărea ideea de statornicie. Ceva de genul sunt aici pentru voi, alegătorii mei.
După lege şi după bun simţ un Primar, după indiferent câte mandate, sau după unul singur ar trebui să fie un om ca toţi oameni. El are un salariu bun, mai bun decât majoritatea populaţiei şi doar atât. Teoretic, dacă am putea îndrăzni să mai punem şi aşa problema, el nu are cum să se îmbogăţească. În realitate este exact invers şi tocmai bogăţia personală dobândită pare a fi tendinţa anului 2012 în campania pentru locale.
Altfel peste tot a fost timp frumos. Soare şi un vânt plăcut. O vreme tocmai bună de plimbare. Nu ca la fraierii ăia de englezi, cu regina lor de diamant cu tot, unde plouă.
Recomandările noastre
