Prezentată de Victor Ponta, într-o paranghelie mediatică amintind de Un show păcătos cu un Crin Antonescu pe post de asistentă, lista noului Guvern m-a nedumerit la început.

Mă obişnuisem, de-a lungul anilor postdecembrişti, cu Executive supuse în alcătuirea lor unei logici exprimând, în ultimă instanţă, viziunea cuiva (a premierului sau a preşedintelui) asupra guvernării. Cabinetul Văcăroiu destăinuia voinţa lui Ion Iliescu de a da ţara pe mâna nomenclaturiştilor comunişti, fie de mâna a doua, fie intraţi în conflict cu Nicolae Ceauşescu în chestiuni minore. Guvernul Ciorbea mărturisea intenţia lui Emil Constantinescu de a promova persoane scutite de acuzaţia de neocomunism. Guvernul Năstase a fost alcătuit pe criteriul competenţei, iar cel al lui MRU, pe criteriul tinereţei. Guvernul Ponta mi se părea a nu se supune nici unei logici. Pensionari expiraţi, dătători din clanţă la televiziunile lui Dan Voiculescu – Andrei Marga (66 de ani), Mariana Câmpeanu (64 de ani), Mircea Diaconu (63 de ani) – şedeau alături de înviaţi din morţi din punct de vedere politic – Ioan Rus, Dan Nica. Persoane fără nici o expertiză în domeniu – Andrei Marga (la Externe), Corina Dumitrescu (la Educaţie), Titus Corlăţean (la Justiţie), şedeau umăr la umăr cu tehnocraţi gen Leonard Orban, Vasile Cepoi, Florin Georgescu.

Fără nici o noimă prin raportare la administrarea unei ţări, mi se păreau nume pentru care se înfiinţaseră ministere aberante (Victor Alistar, ministru delegat al primului-ministru pe probleme de strategii guvernamentale şi transparenţă şi relaţii cu societatea civilă, bîr!) sau pentru care se rupseseră în două ministerele (Victor Paul Dobre la Administraţie)

M-am grăbit, în emisiunea Ultimul cuvânt de pe B1 TV de marţi seara, să declar că pare un guvern făcut pe bancheta din spate a maşinii. Pe şoselele noastre mâncate de gropi, e practic imposibil să nu-ţi sară condeiul dacă vrei să notezi ceva. Lista, făcută împreună cu Crin Antonescu – potrivit mărturiilor lui Victor Ponta – pe bancheta din spate a maşinii, a suferit de salturile imprevizibile ale stiloului. A doua zi au prins să curgă informaţiile.

Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, ar urma să fie parte într-un proces cu statul al Stăpânului său, Dan Voiculescu, cel care l-a împrumutat deja cu sute de mii de euro. Mircea Diaconu, de la Cultură, a fost declarat incompatibil de ANI şi e urmărit de Parchet, culmea! pentru conflicte de interese în administrarea unei instituţii de cultură.

Corina Dumitrescu de la Educaţie e în proces cu ministerul Educaţiei Naţionale ca reprezentantă a industriei de diplome a României; Titus Corlăţean, ministrul Justiţiei, a declarat, în 28 martie 2012, că procurorul care l-a trimis pe Adrian Năstase în judecată ar trebui împuşcat. Tot Titus Corlăţean a atacat în chip susţinut DNA, ANI, Justiţia în general, pentru anchetarea sau condamnarea marilor corupţi. Chiar dacă nu fără aerul de giumbuşlucar, de care n-a putut să scape nici prin desemnare, Victor Ponta ne-a prevenit că s-a preocupat de imaginea viitorilor miniştri. Am putut crede o clipă că nu ştia de cruntele conflicte de interese care definesc pe mulţi dintre cei propuşi de domnia sa pentru fotoliul de miniştri.

O minimă înţelepciune îţi spune că e catastrofal să porneşti la drum cu un Cabinet alcătuit din inşi cu tinichele de coadă.

E prea dură experienţa de ministru pentru ca încă din debut un demnitar să aibă imaginea publică făcută şvaiţer. Din acest punct de vedere, Victor Ponta îşi dovedea lipsa de experienţă în materie. Nu era o bilă albă, dar, la o adică, având în vedere iureşul cu care se năpustise peste el fericirea desemnării, mai era de înţeles. A venit însă incredibila declaraţie a lui Crin Antonescu, potrivit căreia ştia de conflictele de interese ale lui Mircea Diaconu, dar că pe el îl doare-n fund de deciziile ANI. Să ne lămurim!

Agenţia Naţională de Integritate a fost înfiinţată, la solicitarea Uniunii Europene, pentru a veghea la integritatea politicienilor români.

Printre multele trişerii balcanice la care apelează politrucii noştri pentru a se ghiftui cu banii Statului, se numără şi conflictul de interese.

ANI a fost clădită pentru ca demnitarii şi parlamentarii să nu-şi mai promoveze nepoatele, nevestele sau să sugă în acelaşi timp de la două ţâţe ale Bugetului. O dată recunoscută ca instituţie a statului de drept, deciziile ANI se respectă, indiferent că unora li se par abuzuri.

Iată însă că un politician şi nu un ţâşti-bâşti, ci copreşedintele Alianţei de guvernare, candidatul la preşedinţia ţării, declară fără să-şi înghită limba că el nu ţine cont de decizia ANI în cazul lui Mircea Diaconu.

Şi deodată, m-am luminat! Există o logică în alcătuirea acestui Guvern.Guvernul Victor Ponta a fost alcătuit în aşa fel încât să sfideze Justiţia din România.

Cazurile denunţate de presă vizează persoane care, judecând după raporturile lor cu instituţiile statului de drept, erau incompatibile cu postul de demnitar.

Punându-le pe lista noului Cabinet, Victor Ponta a ţinut să dea naţiunii un semnal: Puţin ne pasă de Justiţia română. Acum îi arătăm fundul. Mâine, o punem cu botu’ pe labe. USL nu numai că a acceptat, dar s-a şi pretat la tot soiul de acrobaţii josnice pentru a prelua guvernarea cu şapte luni înainte de alegeri. Mulţi s-au mirat de o asemenea decizie. Prin rămânerea în funcţie a guvernului MRU, USL îşi asigura o victorie zdrobitoare la scrutinul din decembrie 2012.

Cu o victorie nu numai numerică, dar şi calitativă (biruinţa în alegeri îţi dă sprijinul necesar transpunerii unor proiecte de anvergură), USL putea să guverneze fluierând.

Normal ar fi fost ca USL să ceară alegeri anticipate. N-a făcut-o.

A preferat obţinerea unei majorităţi printr-o negustorie ruşinoasă, dintre cele care au loc, de obicei, în iarmaroc, nu în faţa, ci în spatele tarabelor, departe de ochii lumii.

Mulţi s-au întrebat: Ce a împins USL la preluarea Puterii?

Răspunsul ni-l dă punerea în chip ostentativ pe lista Guvernului dinadins a unor persoane în conflict cu Justiţia. De fiecare dată în anii postdecembrişti când s-a dat publicităţii lista unui nou Guvern, presa a semnalat pete suspecte în biografia propuşilor.

Guvernul Victor Ponta constituie însă o premieră: Persoane de pe listă sunt în conflicte făţişe cu Justiţia!

Marea problemă a USL o constituie independenţa Justiţiei. Anchetele DNA i-au neliniştit pe toţi penalii din USL. ANI, DNA, Parchetul General n-au ţinut cont de faptul că suspectatul era primar de mare oraş, preşedinte de CJ, ministru sau fost prim-ministru. Acestei obrăznicii trebuia să i se pună capăt!

Investigaţiile ANI, anchetele DNA, unele decizii corecte ale instanţelor i-au îngrijorat pe toţi cei care şi-au făcut averile din afaceri cu statul, din conflicte de interese, din licitaţii cu cântec, într-un cuvânt, din jefuirea neruşinată a ţării.

Până în noiembrie 2012 mai sunt şase luni. Timp suficient pentru ca Justiţia să se pronunţe în dosarele grele ale unor grofi USL precum Dan Voiculescu. Timp suficient ca alţi şi alţi penali să intre în vizorul ANI, al DNA, al Parchetului, într-un cuvânt al Justiţiei române.

Se cerea ca preluarea Puterii să fie urgentată, pentru ca mafioţii să fie scoşi basma curată de instanţele intimidate de Programul USL de sprijinire a corupţiei. Se cerea ca preluarea Puterii să fie urgentată pentru ca DNA, ANI să stea în banca lor, puse cu botul pe labe. Desigur, acest lucru se va îndeplini pe deplin prin numirea lui Titus Corlăţean la Justiţie, o personalitate de tip figurină de marmeladă, ascultătoare, creaţie colectivă a corupţilor din PSD.

Desemnarea drept miniştri a unor persoane aflate în conflict cu legea e semnalul că Guvernul penalilor a început ofensiva împotriva Justiţiei.