Dacă profesorii sunt creativi, elevii vin cu drag la şcoală în săptămâna fără carte. Dacă nu, pierd vremea la o bere şi fluieră după colegele lor.
"La şcoală-i ca acasă", îmi spune Mario, devenit pentru câteva ore, colegul meu de bancă. El şi ceilalţi copiii ai clasei a 1-a B, de la şcoala nr. 64 Ferdinand sărbătoresc, astăzi, “Ziua papucilor".
Sub banca a treia, de la geam, “chiţăie" doi şoricei, în timp ce o altă pereche de măgăruşi "rânjeşte" dindărătul ultimului pupitru. În restul clasei e la fel, ba chiar animăluţele pufoase şi-au găsit adăpost şi sub catedră, la picioarele doamnei învăţătoare. Azi, papucii de casă sunt obligatorii.
Copiii sunt în al nouălea cer. “Tot timpul trebuie să vii cu ceva nou, altfel se plictisesc", explică Simona, o învăţătoare cu tolba plină de idei trăsnite. Zilele trecute au celebrat împreună fructele, iar mai înainte de asta au confecţionat pălării specifice altor culturi. Orice temă este o ocazie de a învăţa lucruri cât se poate de serioase, într-o manieră distractivă. Ca acum, când lecţia despre cultul piciorului în tradiţia chineză este un pretext numai bun pentru a purta botoşei haioşi.
"Concentrare" maximă la joc
Papucăresc de nu se mai opresc
Simona porneşte filmuleţul pe laptop şi se aşează repede lângă unul dintre copiii. Deşi în încăpere e loc berechet, micuţii s-au înghesuit cîte trei pe-o bancă şi cască ochii la picioarele minuscule ale chinezoaicelor din trecut. Bubu, mascota clasei, veghează de la înălţimea dulapului, ca la sfârşitul zilei să poată spune părinţilor cine a fost cuminte şi cine nu.
Vizionarea durează exact cât să-i captiveze , apoi fiecare îşi dă cu părerea. “ Păi, ale mele tot aşa-s, da’ nici n-am rude în China", spune o fetiţă, studiindu-şi talpa. Concluzia unanimă? După mărimea de la pantof, bobocii de la B sunt o clasă de gălbejiţi. În câteva minute, trec la următoarea activitate. Se scot tuburile de lipici, foarfece şi coli de hârtie, unelte indispensabile de lucru manual. N-o mai aşteaptă decât pe "doamna", să vină cu materialul de lucru: pagini de revistă făcute ferfeniţă. Nu e mare ecologistă, dar s-a gândit că papucii din hârtie ar da bine pe pereţi. Unde mai e loc, fiindcă “operele" copiilor au împânzit mai toate colţurile sălii de clasă.
Bubu, "gânditorul" clasei
“Şcoala altfel", la o bere În timp ce elevii de-a întâia meşteresc pe fundalul unei poveşti audio, la o aruncătură de băţ de poarta şcolii, câţiva colegi mai mari trag cu sete dintr-o sticlă de bere. Şcoala, chiar şi "altfel", nu reuşeşte să le stârnească interesul. “O termin pe asta şi ne tirăm, trăiţi-ar-familia, că ne trezim cu diriga p-aici", anunţă un băiat mai tuciuriu, cu pantaloni trei-sferturi. Nu se ţine de cuvânt. Pe lângă cei trei, câţi erau iniţial la magazinul de lângă şcoală, mai vin încă două fete. Gaşca se înveseleşte pe dată. Fetele, nu mai măricele de-a şaptea, se joacă “de-a lasă-mă, da’ nu-mi da pace". Chicotesc, flirtează şi se îmbufnează brusc, dacă băieţii încearcă să le îmbrăţişeze. Se duc târziu, după câteva muştruluiri ale vânzătoarei. "Tot timpul trebuie să vii cu ceva nou, altfel copiii se plictisesc.“ SIMONA, învăţătoare la Şcoala 64 din Capitală
Recomandările noastre
