EDITORIALUL EVZ: Ce cred eu despre refacerea salariilor bugetarilor

EDITORIALUL EVZ: Ce cred eu despre refacerea salariilor bugetarilor

În primul rând nu cred că întrebarea este dacă ne permitem să mărim acum salariile bugetarilor cu 16%, ci dacă vrem cu adevărat asta.

Să ne amintim că la sfârşitul anului 2011 finanţatorii internaţionali -FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială - au admis posibilitatea unei majorări modeste a salariilor din sectorul public şi chiar a pensiilor spre partea a doua a anului 2012. „Majorarea modestă”, deşi nedefinită, se referea la un procentaj de 3-5%.Chiar şi cu o majorare mai mare decât atât, nu cred că problemă are legătură cu ce vor sau nu vor finanţatorii cu care avem un acord, atâta timp cât ne respectăm ţintele macro-economice.

Priorităţile ni le stabilim singuri. Putem mări salariile bugetarilor de la 1 iunie, putem decide să scădem contribuţiile la asigurările sociale sau putem decide să ducem mai mulţi bani spre investiţii, ceea ce ar putea să însemne mai multe locuri de muncă. O refacere a salariilor bugetarilor, şi aici vorbim de 1,2 milioane de români, înseamnă să fim de acord că există bani pentru aşa ceva, nu doar anul acesta, ci şi anul viitor şi anii care urmează şi că aceşti bani nu pot fi alocaţi în altă zonă cu efecte multiplicative mult mai mari pentru toţi romanii.

Scăderea CAS ar însemna o creştere a veniturilor nu doar pentru bugetari, ci şi pentru cei din sectorul privat. Nu cred că doar bugetarii au avut de suferit în ultimii doi ani din cauza crizei economice. Cred că şi salariaţii din sectorul privat au avut de îndurat scăderi de venituri, disponibilizări şi diferite ajustări ale consumului chiar începând cu 2008, de când criza a atins România.

Scăderea CAS ar însemna probabil mărirea deficitului la fondul de pensii. Cum la fel de bine ar putea însemna şi mai multe locuri de muncă şi o scoatere la suprafaţă a unor contribuabili evazionişti. În orice caz, o scădere a CAS însoţită de lărgirea bazei de impozitare (sunt încă venituri exceptate de la plata CAS) ar duce poate la o mai bună colectare la bugetele de asigurări sociale şi nu la o mărire a deficitului.

În ceea ce îi priveşte pe bugetari, mi se pare straniu să refaci salariile dinainte de iunie 2010 în condiţiile în care toată lumea e de acord că personalul în sectorul bugetar este, pe ansamblu, excedentar. Poate în anumite sectoare de activitate ar mai fi nevoie de angajări, dar în altele, în mod evident, avem prea mulţi funcţionari.

Păstrăm în continuare regulă „atrofierii naturale” de 1 la 7, deşi această regulă nu poate să facă o selecţie riguroasă a competentelor. După doi ani în care au fost desfiinţate aproximativ 200 de mii de posturi, unele vacante, altele ocupate, nu mai putem avea scuză că nu e timp de analize de structură. Totuşi, unde avem excedent de personal şi unde deficit? Unde avem clientela politică şi unde avem oameni competenţi? Oare după doi ani de când am decis să tăiem în carne vie nu avem încă o răspuns la aceste întrebări?

În fine, ar trebui să ne mai întrebăm înainte de a reface salariile bugetarilor la nivelul anului 2010, dacă nu cumva o asemenea mărire nu ar avea efecte perverse. O să mă refer la două dintre acestea. Primul, nu cumva, ca o reacţie în lanţ, pensionarii vor cere la rândul lor indexarea pensiilor, pentru că, vor spune, şi ei au avut de îndurat austeritatea? Al doilea, abia ce s-a restabilit un echilibru între salariile în sectorul public şi cele în sectorul privat, şi ne trezim că dăm peste cap acest echilibru. În noiembrie 2011, salariul mediu brut în unităţile bugetare (exceptând regiile) era de 1.935 RON, iar în societăţile comerciale de 2.069 RON. O creştere cu 16% a salariilor bugetarilor ar duce la o medie în sectorul bugetar de aproximativ 2.244 RON, semnificativ mai mare decât media din sectorul privat. Şi iarăşi va fi mai avantajos să lucrezi la stat decât la privat.

De discutat şi efectul de creştere a consumului, ca o consecinţă a măririi veniturilor în sectorul public pentru a compensa scăderea exporturilor în condiţii de recesiune. Sunt creşterile bazate pe consum sănătoase? Nu putem imagina măsuri care să ducă la creşterea productivităţii în aşa fel încât economia să devină mai competitivă atunci când Europa va ieşi din recesiune?

Şi, la urma urmei, cât de prudent este să mărim salariile bugetarilor în condiţiile în care ţările europene vor fi în recesiune, veniturile pe primele luni la buget au scăzut, iar anul acesta, chiar dacă vom fi pe plus, vom avea o creştere modestă.

Aşadar, mai întreb o dată, vrem cu adevărat mărirea salariilor bugetarilor cu 16%?

Ne puteți urmări și pe Google News