Duhovnicul, bătrânul antrenor de suflete

Duhovnicul, bătrânul antrenor de suflete

Cel în faţa căruia îţi deschizi sufletul trebuie să fie, pe rând, părinte, medic, învăţător şi judecător. El te pregăteşte pentru veşnicie şi nu are voie, sub nicio formă, să facă publică mărturisirea.

Conform "Dicţionarului religios" al preotul Ion M. Stoian, duhovnic înseamnă un "preot care îi spovedeşte pe credincioşi, confesor, o persoană căruia cineva îi încredinţează toate gândurile şi intenţiile sale intime". Aceeaşi explicaţie este dată sec şi de DEX: preot care spovedeşte. În realitate, în lumea creştină, rolul duhovnicului este mult mai mare şi de o importanţă capitală. Duhovnicul este învăţătorul, mentorul şi călăuzitorul unui creştin. Asemenea unui antrenor, de data acesta al cursei spre viaţa veşnică, duhovnicul îl pregăteşte pe ucenicul său, îl educă, îl sfătuieşte şi, la nevoie, îl ceartă în privinţa vieţii sale spirituale, religioase. Tânăr sau bătrân? În scaunul de spovedanie, duhovnicul trebuie să fie, pe rând, părinte, medic, învăţător şi judecător. Relaţia dinte creştin şi duhovnic trebuie să fie bazată pe sinceritate, dar mai ales pe spovedanie. Unii creştini vor un duhovnic tânăr pentru a înţelege mai bine lumea de azi cu cele ale ei, nu neapărat pentru a trece cu vederea păcatele mărturisite. Alţii vor un duhovnic bătrân, patriarhal, cu părul şi barba albă, cu experienţă îndelungată. Un duhovnic este, în tradiţia răsăriteană, un bătrân, o persoană de prim rang prin înţelepciunea sa, care deţine, în consecinţă, o anumită poziţie de responsabilitate într-un grup creştin. În ce constă, de fapt, spovedania? Preotul spune anumite rugăciuni, după care urmează mărturisirea păcatelor. Credinciosul răspunde la întrebările preotului- duhovnic - un fel de chestionar, ca să fie pe înţelesul unora - sau îşi mărturiseşte singur păcatele. Iată doar câteva dintre întrebările pe care le pune duhovnicul, după ce credinciosul spune Crezul - Simbolul Credinţei şi i se citesc cele 10 porunci: "Ai ţinut postul, ai păcătuit cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta?". "Nu cumva ai păcătuit cu femei" Singurele întrebări privind relaţiile sexuale sunt următoarele: "Nu ţi-ai stricat fecioria ta împlinindu- ţi pofte trupeşti? Nu cumva ai păcătuit cu femei? Şi ce fel a fost, cu bărbat sau fără bărbat? Sau ai păcătuit cu femeia ta înainte de a o lua? N-ai păcătuit cu careva din rudenii? N-ai păcătuit cu alte femei sau cu femeia ta peste fire? Sau cu vreun fel de dobitoace?". (...) "Iar dacă este femeie să o întrebi pe rând aşa", scrie în "Molitfelnic": "Nu cumva ai păcătuit de fată mare sau când ai fost logodită? Sau să fi făcut păcate cu altă fată sau femeie? N-ai păcătuit cu altul având bărbat şi nu l-ai înşelat cu alte feluri de meşteşuguri, cu minciuni sau alte viclenii? N-ai păcătuit cu bărbatul tău împotriva firii? N-ai îndemnat femeia cuiva spre desfrânare? (...)". E clar că duhovnicul întreabă numai de păcate şi nu anume cum sau cu cine s-au săvârşit acestea. Alte întrebări - cu conotaţii sexuale - în scaunul de spovedanie sunt interzise şi reprezintă o încălcare flagrantă a învăţăturii ortodoxe. La latitudinea duhovnicului, cel care se spovedeşte - în funcţie de păcatele mărturisite - poate primi un canon, mijlocul de pocăinţă rânduit de Biserică. Astfel, preotul-duhovnic cere credinciosului să facă rugăciuni, metanii şi fapte de milostenie. Taina nu poate fi mărturisită Duhovnicul nu are voie, sub niciun motiv, să facă publice păcatele mărturisite în scaunul spovedaniei, în caz contrar fiind exclus din cler. E cunoscut cazul unui preot din Occidentul catolic care, în urmă cu vreo două secole, a fost condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu o săvârşise. El ştia cine este făptaşul, pentru că acesta i se confesase. Restul sunt poveşti, care ţin mai mult de folclor, precum cea cu îngenuncheatul în faţa preotului şi capul sub epitrahir. "Mai mult ca oriunde, în ascultările făcute cu inima şi cu dragoste s-a lăsat văzută puterea harului lui Dumnezeu. Au fost fraţi ascultători care au legat fiare sălbatice.“ ARSENIE PAPACIOC, duhovnic "Mărturisirea e un act de comunicare către preot, care te ascultă în numele lui Hristos. Prin ea, omul reintră în viaţă" Pr. Dumitru Stăniloae Citiţi şi:

  • Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, cardinal
  • Anul mântuirii! De ce nu se va sfârşi lumea în 2012
  • Anul mântuirii. Simbolistica numărului 12
  • Praznicul Streteniei, Întâmpinarea Domnului

Ne puteți urmări și pe Google News