Pentru prefața la cartea lui Radu Portocală despre Macron am recitit sau mai degrabă am citit, deoarece am uitat-o cu totul, cartea sa de referință Autopsie du coup d’État roumain: au pays du mensonge triomphant. Cartea a apărut în octombrie 1990 la editura Calmann-Lévy din Franța.

A fost tradusă la noi la o editură obscură. Nu-mi amintesc să fi făcut gaură în cer în România. Pe mine însă m-a fascinat. Pe coapertă ediția franceză reproducea una sub alta trei fotografii: Nicolae Ceaușescu, dacă nu mă înșel, la mitingul din 21 decembrie 1989, Ion Iliescu, la un miting electoral din 1990 și Petre Roman, și el adresîndu-se mulțimii. Depășind hotarele unei lucrări consacrate unui eveniment, cartea lui Radu Portocală e o radiografie de excepție a unei realități aparent incredibile în democrație:

Manipularea opiniei publice prin intermediul presei libere.

O presă care, spre deosebire de cea din comunism, intoxică opinia publică autohtonă cu minciuni feroce nu din ordin, ci din prostie. După trecerea în revistă a manipulării din timpul Loviturii de stat propriu zise, Radu Portocală analizează intoxicarea de după 22 decembrie 1989, cunoscută sub numele de Terorism:

„Teroriștii sînt peste tot. Ei acționează cu o hotărîre și o cruzime feroce. Sînt gata să-și sacrifice viața. Ei îi ucid pe toți răniții în spitale. Îi masacrează pe copii în școli. Unul singur dintre ei poate să doboare un întreg regiment de armată. Ei sînt înzestrați cu puteri oculte. Au fost văzuți unii care au devenit invizibili. Au asupra lor seruri împotriva foamei și setei. Nu sînt chiar oameni. (sic!)

O mărturie : «Și-a smuls perfuziile, s-a îmbrăcat în trei minute, s-a năpustit pe scară, a sugrumat un rănit pe o targă, a lovit trei medici, toți soldații au fost capturați, i s-a dat un sedativ de cinci ori mai puternic, ne-a fost frică în timp ce-l așteptam pe procuror, era mort clinic, dar mergea cînd a ajuns aici, creierul i se scurgea prin ochi, avea o dublă perforație abdominală, brațul fracturat, cinci gloanțe în corp, și a fugit din sala de reanimare.»

Și mai departe: «Un altul nu avea vesta antiglonț și glonțul a ricoșat pe corpul său; nu știu, sînt hrăniți, drogați, antrenați pentru ca gloanțele să ricoșeze pe piele ca pe o armură!...» Apoi: „Priviți-l, este un bărbat, e tînăr, aspectul lui e chiar plăcut, este îngrijit, unghiile îi sînt curate, și iată-l că deschide ochii. Și nu e nimic în privirea sa, nici suferință, nici chiar ură! Înainte de a muri. Unul dintre ei ne-a aruncat: „Nu v-am făcut destul ! O să vă omorîm pe toți!” Chipul lui s-a colorat în verde; au un miros special, dulceag»”. Acesta e tipul Teroristului din decembrie 1989.

S-a spus și s-a scris că delirurile cu care a fost intoxicată opinia publică la vremea respectivă au fost posibile în condițiile specifice de la finele lui decembrie 1989. Opinie publică virgină la manipulări, deoarece nu cunoscuse libertatea de gîndire; Presă la început de drum în democrație, bucurîndu-se de libertatea de expresie absolută, lipsită însă de spirit critic, fundamental într-un stat de drept; buimăceala dată de răsturnarea peste noapte a unei ordini care părea imuabilă.

Au trecut de atunci 30 de ani. Inutil să mai menționez că între condițiile de azi și cele din decembrie 1989 e o distanță astronomică.

Treizeci de ani de democrație, de presă liberă, multe momente în care românii și-au dat seama c-au fost manipulați, diversitatea uluitoare a surselor de informare, profesionalismul a devenit o condiție indispensabilă a ziarismului. Și cu toate acestea, am asistat și asistăm în 2019 la o manipulare a opiniei publice prin intermediul presei libere și independente de proporțiile incredibile celei din decembrie 1989.

Teroristului i-a luat locul Monstrul din Caracal.

De la început Autoritățile au făcut eforturi uriașe pentru ca nu cumva în opinia publică să-și croiască drum altă variantă decît cea a Asasinului singuratic. Una dintre formule a constat în comedia pe care am putea-o numi: DIICOT, fă-te că anchetezi de dimineață pînă seara! În fiecare zi, numeroși anchetatori, plătiți cu salarii grase, intră în curtea lui Gheorghe Dincă pe motiv că fac cercetare la fața locului. Nu fac nici o cercetare la fața locului. Beau, mănîncă, și-o trag, se uită la televizor. Seara ies pe poartă, nu înainte de a plasa unei fătuce din presă o gogomănie pe post de informație pe surse. Altă formulă constă în intoxicarea presei cu fel de fel de aberații despre Gheorghe Dincă, toate menite a întreține imaginea Monstrului. Așa s-a ajuns ca, în materie de grozăvii, personajul Gheorghe Dincă din presa anului 2019 să-l egaleze pe Teroristul din presa de la finele anului 1989.

Iată cîteva exemple culese la întîmplare:

România Tv

 „Coincidenţă sinistră între Ion Rîmaru, cel mai cunoscut criminal în serie din România, şi ucigaşul fetelor dispărute, la Caracal. Bărbatul reţinut vineri e suspectat că a făcut tot 4 victime, precum Rîmaru.

 Mai mult, surse din anchetă spun că oasele ar proveni de la patru cadavre diferite. Este exact numărul victimelor lui Ion Rîmaru, cel mai cunoscut criminal în serie al României, care riscă însă să fie „detronat” din această poziţie de Gheorghe Dincă, 65 de ani.”

Fanatik

„Vecinii suspectului criminal au povestit ce s-a întîmplat în casa în care fetele și-au găsit sfîrșitul. „Fata asta de aici care e de la Dobrosloveni (n.r. Alexandra Măceșanu) e colegă cu fata mea care e la «Mihai Viteazu» şi de dimineaţă auzirăm că s-ar fi găsit topite, ce să vă spun aşa am auzit şi eu. Am auzit că le-a luat, le-a pus formol la gură la ocazie, a adus-o acasă a legat-o de masă, că-i plăceau filmele de groază lui.

Asta am auzit şi noi vă daţi seama, ce vorbeşte toată lumea”, a fost declarația șocantă a vecinei lui Gheorghe Dincă. Anchetatorii au găsit în casa mecanicului auto haine și bijuterii ce au aparținut celor două fete, precum și alte bunuri. În plus, polițiștii care s-au deplasat la fața locului au găsit oase calcinate într-un butoi care provin de la cel puțin două cadavre, dar nu mai mult de patru. Se pare că trupurile au fost tranșate și apoi au fost arse cu acid sulfuric.”

 Cancan

„Surse din cadrul anchetei susțin că bărbatul din Caracal ar fi tranșat cele două cadavre după care le-ar fi incendiat. În urma perchezițiilor, oamenii legii au găsit în locuința acestuia mai multe haine și bijuterii care corespundeau cu cele ale victimelor, precum și rămășițe calcinate. Totodată, în congelatorul suspectului, ar fi fost găsite bucăți de carne care ar putea proveni de la cadavre. Mamele celor două fete ar fi fost deja anunțate de autorități că este posibil ca fiicele lor să fie victimele acestor atrocități. Potrivit surselor citate, oasele găsite provin în mod cert de la cel puțin două cadavre și cel mult patru.”

„Potrivit unor surse din rîndul anchetatorilor, Gheorghe Dincă, bărbatul suspectat de uciderea Alexandrei Măceşanu şi a Mihaelei Luiza Melencu, ambele dispărute din Caracal, a mărturisit faptul că în „Casa groazei” s-au petrecut mai multe orori. Bărbatul, care este principalul suspect în șocantul caz ce a revoltat o țară întreagă, a mărturisit anchetatorilor că își gătea cîinii. Mecanicul a susținut în fața oamenilor legii că oasele care au fost găsite provin de la animalele pe care acesta le masacra.”

Libertatea

„Detaliile cutremurătoare legate de dispariția și moartea tinerelor Mihaela Melencu și Alexandra Măceșanu au scos la iveală un posibil criminal foarte feroce. Gheorghe Dincă, zis „Popicu”, are 65 de ani, familie, dar care nu locuiește cu el, o casă insalubră. În curtea și-n casa lui au fost descoperite fragmente umane, oase și bucăți de carne. Se spune că și-ar fi tranșat victimele și este bănuit și de canibalism. Ce-i rămînea, „topea” în butoaie cu acid. ”

Antena 1

„Cinci pungi de carne au fost găsite de anchetatori în congelatorul bărbatului din Caracal, taximetrist de ocazie. Totodată, în autoturismul acestuia a fost găsit un cercel, despre care se bănuieşte că ar fi al Alexandrei Măceşanu, tînăra dispărută!

Polițiștii au descoperit vineri cinci cadavre în urma unei percheziții realizate în curtea lui Gheorghe Dincă, criminalul din Caracal. El este cel care a luat-o pe Alexandra Măceșanu în mașină și de atunci fata a dispărut. Polițiștii bănuiesc că fata ar fi fost omorîtă. Datele oficiale arată că s-au găsit cinci cadavre incendiate, cel mai probabil de sex feminin. Unele erau în fîntână, altele în butoaie metalice.”

Cum se explică manipularea asta primitivă, butucănoasă, lipsită de orice subtilitate, făcută parcă de sergenții majori din Servicii, într-o Românie despre care ne place să ne fudulim că are deja experiența a 30 de ani de democrație?

Ne răspunde Radu Portocală:

1. Cartea prin care el radiografiază incredibila manipulare din decembrie 1989 se intitulează Autopsia unei lovituri de stat românești: în țara minciunii triumfătoare. România e țara în care minciuna triumfă. Și nu de azi de ieri.
2. Epilogul descrie dificultățile întîmpinate de autor în România cînd a vrut să afle adevărul:

„Trebuie știut că în România se întîlnește mereu un fenomen care face ca investigația să fie anevoioasă și aleatorie : aveți patru persoane care, aflate în același moment și în același spațiu, asistă la același eveniment ; veți avea după aceea patru versiuni diferite a ceea ce s-a întîmplat. ”

Unul dintre cele două mottouri ale cărții e un citat dintr-un jurnalist francez care se documentase în România primului an postdecembrist:

„Descumpănirea, în România, îmi venea din faptul de a avea neîncetat impresia că totul nu era decît un decor în care evoluau oameni care fuseseră mințiți și care, la rîndul lor, mințeau.